Gradina & Bucataria Mirelei

De vreo câţiva ani ne-am tot planificat o mini-vacanţă, cu destinaţia Moldova, Bucovina, Maramureş, pe care am tot amânat-o, din motive mai mult sau mai puţin obiective. Iată că vara aceasta, ne-a adus bucuria revederii unor locuri minunate, respectiv, descoperirii unora despre care abia dacă ştiam că există. Ziua de 22 iulie, o zi cu mare rezonanţă pentru noi (aniversarea a 22 de ani de căsnicie) a însemnat începutul călătoriei de vis, ce avea să dureze 3 zile şi să ne poarte paşii, sau, mai precis, roţile peste 1000 de km. Primele fotografii sunt cele de pe Creanga, respectiv, câteva crâmpeie din drumul spre Borsec, un drum pe care ma extaziez de câte ori îl parcurg, chiar dacă, de fiecare dată, îl resimt: Primul popas l-am făcut, pentru câteva minute şi-o gustare, la Poiana Largului, acolo unde se află lacul de acumulare Izvorul Muntelui (Bicaz). Chiar dacă pe net scrie că acesta este un pitoresc sat, părerea mea nu coincide. Mai degrabă, cel puţin parcarea şi cele 2-3 local

Allium Delphinium Levănţică

După o reţetă de aici Absolut delicioasă această reţetă! Îmi doream altceva decât clasicul "grătar la ulei", favoritul lui David, din cotletul de porc proaspăt cumpărat, în paranteză fie spus, tocmai mi-am amintit poanta aceea cu soţul  care s-a întors de la muncă din străinătate şi şi-a bucurat soţia umplând frigiderul/congelatorul cu carneeeeee!!!!! :)))) Ingrediente: - cotlet de porc - şuncă, bacon, kaiser, ce-o fi prin frigider - caşcaval - fulgi de porumb - 1-2 ouă - făină albă - sare, piper - ulei pentru prăjit Preparare: - cotletul se feliază, se bate bine cu ciocanul de carne, se sărează şi se piperează - kaiserul, caşcavalul se taie fâşii - se întinde carnea, se aşează bucăţelele tăiate şi se rulează strâns - se împachetează precum sărmăluţele, înfundând capetele - se trec prin făină albă, apoi prin ou bătut, iar la urmă prin fulgi de porumb zdrobiţi: Se prăjescpe toate părţile, până când se rumenesc. Le-am serv

Dumnezeu ne-a binecuvântat cu rădăcini sănătoase. Tatăl meu este de loc dintr-o zonă de deal, cu clima mult mai blândă decât cea în care locuiesc eu. Tărâm de basm al copilăriei, ţara fructelor care cresc din belşug nestropite şi ne-E-uite de nimeni! Copiii şi nepoatele mele au moştenit dragostea de vacanţe la ţară, aşa cum parcă mai ieri eu şi sora mea  o făceam. Tradiţia cerea ca prima duminică din iulie să ne găsească la ţară, pentru a putea merge la Târgul Cireşelor. Până şi pasiunea asta au moştenit-o copiii noştri, deşi nu e mare lucru, iar anul asta bâlciul a fost parcă şi mai jos decât altă-dată. Am reuşit să evadez şi eu pentru două zile jumate la ai mei, în ţinutul uitat de timp, fără semnal la mobil şi fără conexiune la internet! Din păcate a plouat mult, abia am prins câteva ore în care am cutreierat grădinile şi-am cules fructe: cireşe, cireşe amare, vişine. Şi-am făcut dulceţuri!!!! Toate reţetele se bazează pe aceeaşi procedură, aceleaşi cantităţi, excepţie fiind f