Treceți la conținutul principal

Campsis radicans

O alta mare iubire...
Campsis radicans
Am comandat tot de la Simeria vreo 10 plante, caci mi-au placut teribil gardurile imbracate vazute la mare. Le-am plantat in urma cu 5 ani, intr-o primavara, in Joia Mare, dinaintea Pastelui Primii ani nu i-a mers grozav, caci am aflat ca e termofila si porneste greu, la mine doar in luna mai, cand se inalzeste cat de cat. Tin minte ca primavara urmatoare plantarii, eram de-a dreptul disperata vazand niste bete uscate, infipte in pamant. M-am bucurat pentru fiecare frunzulita scoasa! Anul acesta, gratie temperaturilor foarte ridicate dar si varstei, are o inflorire abundenta.
Sunt iremediabil indragostita de ea! A inceput sa se catere pe cuptor, initial am desprins-o, directionand-o spre suportul ei. Apoi, mi-am dat seama ca ar fi un vis frumos: chioscul imbracat (si) de campsis...
Etichete:

Comentarii

  1. Ilinca21 august 2010 la 22:21

    Poate stii ca se numeste si "luleaua turcului. Tot cochetez cu gandul de a o avea si eu in gradina si n-am mai ajuns. Acum dupa vizita pe aici m-ai starnit. Am vazut-o in diverse feluri, coloana pe un stalp de curent electric, bolta deasupra unui trotuar, pe garduri... Este foarte frumoasa intr-adevar. Sa te bucure cat mai mult timp. Ilinca

    RăspundețiȘtergere
  2. mariana16 februarie 2011 la 20:50

    Anul trecut am pus-o si eu. Sper ca anul acesta sa ma bucure cu flori.Tot pe un chiosc vreau s-o dirijez si eu.

    RăspundețiȘtergere
  3. Mirela16 februarie 2011 la 23:09

    La mine merge mai greu, pentru ca locuiesc intr-o zona rece.

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Topcit cu cir de mămăligă

Deci asta e o mâncare pe care o ador, în special vara, când ajung câteva zile la ţară, la ai mei. Îmi aminteşte iremediabil de vremurile copilăriei, mă reîntoarce la matcă, îmi dă sentimentul de apartenenţă la neam şi ţară. Sunt o tradiţionalistă şi nu mă sfiiesc s-o recunosc! Prefer să fie gătită de mama, motiv pentru care o includ tot în categoria "comori din bucătăria mamei", chiar dacă e făcută în colaborare cu tata, ca şi încă vreo două-trei chestii de astea "din popor". Acum îmi dau seama că trebui să-i pozez pe autori, însă ca dovadă nu am decât o farfurie cu mâncare! Topcit cu cir  Ingrediente: 2-3 cepe mărişoare brânză un pic de ulei mărar cir de la mămăligă (zeama sau fiertură de mălai cu apă) Preparare: se căleşte ceapa până se înmoaie, fără a se arde defel se adaugă brânza frământată se lungeşte cu cir se sărează, după gust se înverzeşte cu mărar proaspăt sau congelat.
3 comentarii
Citiți mai multe

Găluşte cu păsat

Din ciclul comorilor de aur ale bunicilor, prestate de mama mea: Găluşte cu păsat La ţară se cheamă găluşte, şi sunt mai mari decât sarmalele cu carne, deşi la noi în Ardeal, se fac mari toate! Ingrediente: 5-6 cepe mari 300-350 g păsat 100 g orez slăninuţă, jumeri 2-3 linguri untură de porc afumătură moare varza acră condimente: sare, piper, delikat cimbru uscat Preparare: Ceapa tăiată solzişori se căleşte în untură. Păsatul foarte bine spălat, în câteva ape, până când aceasta rămâne curată, la fel şi orezul, se adaugă peste ceapă. Se adaugă cimbrul şi se condimenteză. Se pune apă şi se lasă să fiarbă 25-30 minute. Se aleg frunze de varză mari,  pregătite ca pentru sarmale (nervura principală îndepărtată). Se aşează umplutura şi se completează cu o jumară / bucăţică de slăninuţă şi se împachetează la fel ca sarmalele obişnuite. Se fierb cu afumătură, în apă + moare (zeamă de varză) la foc mic 4-5 ore. Se servesc fierbinţi.
4 comentarii
Citiți mai multe

Sirop din muguri de jneapăn

Dumnezeu mă iubește, simt asta în fiecare zi a vieții mele... Nu am făcut sirop din conuri și/sau muguri de brad de mulți ani, din vremea când copiii erau mici. Anul acesta însă, mi-am propus să-l prepar; atâta doar că până am verbalizat, a trecut sezonul. Eram convinsă că am pierdut și ultima șansă, când cineva mi-a oferit muguri de jneapăn, culeși de la munte... Mirosul lor mi-a adus toată pădurea și tot muntele în bucătărie, de-acolo a evadat pe terasă, și apoi în toată curtea... Mi-au adus în minte vacanțele copilărei, petrecute într-un sat de munte, la bunicii materni, când mergeam la fân, trecând prin păduri de conifere umbroase și amețitor de mirositoare... Fiecare picătură din siropul obținut îmi pare aur curat... Sunt fericită pentru că mi-am împlinit un vis! Rețeta: - conuri sau muguri de brad, molid sau alte conifere - apă - zahăr: 1 kg/l de lichid rezultat - lămâie Preparare: Se spală mugurii/conurile și se pun la fiert, într-o cratiță, cu apă care ...
Trimiteți un comentariu
Citiți mai multe