Treceți la conținutul principal

Tulipa Blue Parrot

După cum spuneam şi aici, în urmă cu aproape o lună, bulbii plantaţi toamna trecută, s-au dovedit a fi plini de surprize! Nu doar prin forma inedită a florilor, ci - mai ales - prin perioada înfloririi! Laleel înflorite în iunie n-am mai avut, chiar dacă vieţuiesc la polul frigului! :)))
Se pare că lalelele astea sunt un soi târziu şi chiar de nu sunt albastre, sunt frumoase cu nuanţele lor delicate:
Aşadar, înfloritele lunii inuie, lalelele Blue Parrot:






Comentarii

  1. O adevarata surpriza, asa e si mai sunt si superbe.
    Pup!

    RăspundețiȘtergere
  2. Foarte frumoase. Si-apoi de lalele te bucuri multa vreme pentru ca nu este nevoie sa le scoti decat daca se inmultesc prea mult. Rezista peste iarna.

    Sa tina cat mai mult ca sa te poti bucura.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Asa e, numai sa nu ma apuce harnicia si inovatia, c-am mai vrut eu sa mut si le-am ratacit prin iarba intr-o vara. Am pierdut enorm de multe soiuri.

      Ștergere
  3. Au o culoare absolut superba !....de-as gasi un fir de bumbac in culoarea aceasta as fi foaaaarte fericita :D...dar natura este intotdeauna unica ;)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Chiar ca da, Teodora! Natura nu inceteaza sa ne surprinda, mereu si mereu...

      Ștergere
  4. Mai degraba Purple Parrot :)
    Minunata culoarea si momentul infloririi !

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Mai stii ca n-o fi asa?!
      Ma bucur mult ca va plac intarziatele mele.

      Ștergere
  5. Nu prea ma omor dupa lalele,dar astea m-au dat gata,au o culoare super ,cand ma uit, parca vad o bluza de matase.
    Superbe.

    RăspundețiȘtergere
  6. Chiar ca e sugestiva imaginea pe care ti-au creat-o! :))

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Găluşte cu păsat

Din ciclul comorilor de aur ale bunicilor, prestate de mama mea: Găluşte cu păsat La ţară se cheamă găluşte, şi sunt mai mari decât sarmalele cu carne, deşi la noi în Ardeal, se fac mari toate! Ingrediente: 5-6 cepe mari 300-350 g păsat 100 g orez slăninuţă, jumeri 2-3 linguri untură de porc afumătură moare varza acră condimente: sare, piper, delikat cimbru uscat Preparare: Ceapa tăiată solzişori se căleşte în untură. Păsatul foarte bine spălat, în câteva ape, până când aceasta rămâne curată, la fel şi orezul, se adaugă peste ceapă. Se adaugă cimbrul şi se condimenteză. Se pune apă şi se lasă să fiarbă 25-30 minute. Se aleg frunze de varză mari,  pregătite ca pentru sarmale (nervura principală îndepărtată). Se aşează umplutura şi se completează cu o jumară / bucăţică de slăninuţă şi se împachetează la fel ca sarmalele obişnuite. Se fierb cu afumătură, în apă + moare (zeamă de varză) la foc mic 4-5 ore. Se servesc fierbinţi.

Topcit cu cir de mămăligă

Deci asta e o mâncare pe care o ador, în special vara, când ajung câteva zile la ţară, la ai mei. Îmi aminteşte iremediabil de vremurile copilăriei, mă reîntoarce la matcă, îmi dă sentimentul de apartenenţă la neam şi ţară. Sunt o tradiţionalistă şi nu mă sfiiesc s-o recunosc! Prefer să fie gătită de mama, motiv pentru care o includ tot în categoria "comori din bucătăria mamei", chiar dacă e făcută în colaborare cu tata, ca şi încă vreo două-trei chestii de astea "din popor". Acum îmi dau seama că trebui să-i pozez pe autori, însă ca dovadă nu am decât o farfurie cu mâncare! Topcit cu cir  Ingrediente: 2-3 cepe mărişoare brânză un pic de ulei mărar cir de la mămăligă (zeama sau fiertură de mălai cu apă) Preparare: se căleşte ceapa până se înmoaie, fără a se arde defel se adaugă brânza frământată se lungeşte cu cir se sărează, după gust se înverzeşte cu mărar proaspăt sau congelat.

Sirop din muguri de jneapăn

Dumnezeu mă iubește, simt asta în fiecare zi a vieții mele... Nu am făcut sirop din conuri și/sau muguri de brad de mulți ani, din vremea când copiii erau mici. Anul acesta însă, mi-am propus să-l prepar; atâta doar că până am verbalizat, a trecut sezonul. Eram convinsă că am pierdut și ultima șansă, când cineva mi-a oferit muguri de jneapăn, culeși de la munte... Mirosul lor mi-a adus toată pădurea și tot muntele în bucătărie, de-acolo a evadat pe terasă, și apoi în toată curtea... Mi-au adus în minte vacanțele copilărei, petrecute într-un sat de munte, la bunicii materni, când mergeam la fân, trecând prin păduri de conifere umbroase și amețitor de mirositoare... Fiecare picătură din siropul obținut îmi pare aur curat... Sunt fericită pentru că mi-am împlinit un vis! Rețeta: - conuri sau muguri de brad, molid sau alte conifere - apă - zahăr: 1 kg/l de lichid rezultat - lămâie Preparare: Se spală mugurii/conurile și se pun la fiert, într-o cratiță, cu apă care ...