Treceți la conținutul principal

Trandafirul desertului si creasta cocosului

Sa va spun cum sta treaba: vacanta fiind, oferta de canapele la Ambient (la vreo 40 de km de mine) intr-o dimineata am pornit la drum. Am luat canapea pentru birou, apoi mezinul a vazut un covor cu o imensa minge de fotbal in centru, si si l-a dorit arzator (nu conteaza ca pe mine m-a cam ars la buzunar!) dar pentru ca tot luasem o casa tiganeasca, la care cotizasem 7 luni, ultima din lista fiind, am zis ca nu-i rau sa am la ce gand sa ma consolez, si-am luat si covorul!
Pe drumul de intoarcere, am intrat la doua  pietrarii ca tare ne dorim sa rezolvam problema accesului cu masina in curte, dar inca nu am gasit varianta ideala pentru alee. Asa... Si, deodata, am inlemnit! Am zarit o bucata de ceva, care ceva, era la 0,5 m mai la stanga in niste containere imense, insa eu am vazut bucata aia solitara! Si, la unison cu piticul si cumnata mea, am izbucnit toti 3: uite!!!  ei vazusera gramezile, iar eu unicatul. M-am uitat la eticheta: 3 ron/kg. Intreb sfioasa pietrarul: ce este? iar el, calm: trandafir de desert! pai si cum il vindeti? la bucata? La kilogram, zise el! Mi-am ales rapid 3 bucati, adica 5 kile!  M-am prins ca-s grele, caci eu mi-am luat una mica, una un pic mai mare si una doua picuri mai mare. Am platit 15 lei, si-am plecat fericita cu ele in brate, la masina.
Seara, sotul meu a adus ciuperci, de la padure: galbiori, vreo 2 hribi si creasta cocosului. Una dintre ele era monstruos de mare. Si evident c-am pozat-o, caci mergea cu trandafirul desertului! :))
 Si inca odata, pozate in iarba...

Etichete:

Comentarii

  1. Anonim3 octombrie 2011 la 21:59

    Buna , te rog spune-mi si mie unde este aceasta pietrarier? vreau si eu sa cumpar cateva bucati. Cu stima Anda. adnuta_30@yahoo.com

    RăspundețiȘtergere
  2. Mirela4 octombrie 2011 la 18:09

    Pietraria asta e in Gheorgheni, dar banuiesc ca roca trebuie sa fie si in alte lcouri.

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Găluşte cu păsat

Din ciclul comorilor de aur ale bunicilor, prestate de mama mea: Găluşte cu păsat La ţară se cheamă găluşte, şi sunt mai mari decât sarmalele cu carne, deşi la noi în Ardeal, se fac mari toate! Ingrediente: 5-6 cepe mari 300-350 g păsat 100 g orez slăninuţă, jumeri 2-3 linguri untură de porc afumătură moare varza acră condimente: sare, piper, delikat cimbru uscat Preparare: Ceapa tăiată solzişori se căleşte în untură. Păsatul foarte bine spălat, în câteva ape, până când aceasta rămâne curată, la fel şi orezul, se adaugă peste ceapă. Se adaugă cimbrul şi se condimenteză. Se pune apă şi se lasă să fiarbă 25-30 minute. Se aleg frunze de varză mari,  pregătite ca pentru sarmale (nervura principală îndepărtată). Se aşează umplutura şi se completează cu o jumară / bucăţică de slăninuţă şi se împachetează la fel ca sarmalele obişnuite. Se fierb cu afumătură, în apă + moare (zeamă de varză) la foc mic 4-5 ore. Se servesc fierbinţi.
4 comentarii
Citiți mai multe

Topcit cu cir de mămăligă

Deci asta e o mâncare pe care o ador, în special vara, când ajung câteva zile la ţară, la ai mei. Îmi aminteşte iremediabil de vremurile copilăriei, mă reîntoarce la matcă, îmi dă sentimentul de apartenenţă la neam şi ţară. Sunt o tradiţionalistă şi nu mă sfiiesc s-o recunosc! Prefer să fie gătită de mama, motiv pentru care o includ tot în categoria "comori din bucătăria mamei", chiar dacă e făcută în colaborare cu tata, ca şi încă vreo două-trei chestii de astea "din popor". Acum îmi dau seama că trebui să-i pozez pe autori, însă ca dovadă nu am decât o farfurie cu mâncare! Topcit cu cir  Ingrediente: 2-3 cepe mărişoare brânză un pic de ulei mărar cir de la mămăligă (zeama sau fiertură de mălai cu apă) Preparare: se căleşte ceapa până se înmoaie, fără a se arde defel se adaugă brânza frământată se lungeşte cu cir se sărează, după gust se înverzeşte cu mărar proaspăt sau congelat.
3 comentarii
Citiți mai multe

Sirop din muguri de jneapăn

Dumnezeu mă iubește, simt asta în fiecare zi a vieții mele... Nu am făcut sirop din conuri și/sau muguri de brad de mulți ani, din vremea când copiii erau mici. Anul acesta însă, mi-am propus să-l prepar; atâta doar că până am verbalizat, a trecut sezonul. Eram convinsă că am pierdut și ultima șansă, când cineva mi-a oferit muguri de jneapăn, culeși de la munte... Mirosul lor mi-a adus toată pădurea și tot muntele în bucătărie, de-acolo a evadat pe terasă, și apoi în toată curtea... Mi-au adus în minte vacanțele copilărei, petrecute într-un sat de munte, la bunicii materni, când mergeam la fân, trecând prin păduri de conifere umbroase și amețitor de mirositoare... Fiecare picătură din siropul obținut îmi pare aur curat... Sunt fericită pentru că mi-am împlinit un vis! Rețeta: - conuri sau muguri de brad, molid sau alte conifere - apă - zahăr: 1 kg/l de lichid rezultat - lămâie Preparare: Se spală mugurii/conurile și se pun la fiert, într-o cratiță, cu apă care ...
Trimiteți un comentariu
Citiți mai multe