vineri, 10 septembrie 2010

Neputinta

Daca as putea, as cumpara niste bunavointa, ca tot mi-au ramas niste bani pe card!
Dar nu toate lucrurile pot fi cumparate, iar starea de spirit cu atat mai putin. Mi-as dori, pe langa bunavointa, un pic de voie buna, vreo juma' de kil de pofta de viata si cateva sute de grame de optimism.
Pana cand portile se vor redeschide, raman cu angoasa, cu neputinta, cu lucruri incepute ori doar planificate. Si cu aceeasi lehamite.

3 comentarii:

  1. Cred că ar trebui să cumpăraţi şi măcar 100 de grame de bun-simţ pentru cei din jur.

    RăspundețiȘtergere
  2. Cred ca este o stare trecatoare si acum clar are legatura in mare masura cu toamna. Privesti in jur si vezi multe... "sfarsite". Se incheie cicluri de vegetatie... Multe plante mor...Dar este doar o etapa.

    Apoi ... scoala. Am predat si eu cativa ani ...despre asta altadata... dar acum spre sfarsit ma gandeam tot mai des ca daca asta ar fi fost unica mea ocupatie, in ultimii ani as fi innebunit de umilinta si absurd.

    Stii bancul cu Itic, rabinul viata grea si capra in casa?

    Cauta un trunchi mare de copac si strange-l in brate. Te vei incarca de energie. Aici nu glumesc deloc. Am urmat acest sfat si rezultatul este imediat. Nu dispar problemele dar iti vine totusi sa-ti sufleci manecile.

    Cu drag, bunicaIlinca.

    RăspundețiȘtergere
  3. @Costea: multumesc pentru relevarea unui aspect pe care l-am ignorat.

    @BunicaIlinca: saru'mana de sfat, nu-stiu-de-ce am ajuns in imposibilitatea asta, caci de regula eu sunt responsabila cu ridicarea moralului celor din jur...

    RăspundețiȘtergere