joi, 17 februarie 2011

Când voi fi mare...

Pentru că mi-a plăcut articolul Arcadiei, m-am gândit că în copilărie şi eu am vrut să devin vreo două ciudăţenii!
În primul rând mi-am dorit să fiu vrăjitoare! Mult, tare cu ardoare! Şi n-am reuşit! :))
În al doilea rând, am visat să devin cumpărător! În toate jocurile de-a vânzătoarea, eu eram cea care alegea şi plătea marfa. J))
Mai târziu mi-am dorit să fiu profesoară, scriam non-stop cu cretă pe uşile din casă,  spre disperarea mamei!

Copiii mei şi-au exprimat dorinţele: cel mare, când era la grădiniţă, m-a anunţat solemn că termină grupa mijlocie şi-apoi se face pensionar! Prea huzureau bunicii şi lăsau bacşiş poştaşului, lună de lună!
Cel mic, încă de mic, dorea să fie şef!

Drumul în viaţă depinde de mulţi factori. Important este să iasă scântei!


Un comentariu:

  1. He he he! Tari meserii ai avut şi tu, darling!
    Şi pruncii tăi de asemenea. =))

    Asta îmi aminteşte de cumnatul meu despre care soacă-mea povestea că nu-i plăcea matematica. Şi-l tot ameninţau că dacî nu învaţă o să ajungă cioban. Apoi i-au spus că nici cioban nu va putea fi pentru că ar trebui să-şi numere oile. La cere el, relaxat, le-a spus că nu-i bai, el se face cioban de-o oaie! =))

    RăspundețiȘtergere