Treceți la conținutul principal

Crâmpeie de Românie - Horezu

 M-am îndrăgostit iremediabil de această ceramică, în urmă cu 20 de ani, atunci când am văzut primele farfurii de Horezu. Mi-am dorit întotdeauna să ajung în "ţara" lor, însă nu mi-am imaginat nici pe departe cât de pitoresc este satul Olari unde se produc de fapt aceste minunăţii.
Ne-am propus să "pierdem" o juma' de oră bună la Olari, în fapt au fost mai bine de 3 ore!
Aşezarea cuprinde casele.atelier ale meşterilor olari. Am străbătut-o până la ultima casă, iar la coborâre, am vizitat şi cumpărat de la fiecare câte ceva. Alegerea a fost foarte dificilă, căci le-aş fi vrut pe toate! :)))
Matinali, probabil şi datorită vremei înnorate, cei mai mulţi dintre ei, meştereau, conform tradiţiei. Tehnica este cât se poate de primitivă, de naturală, aş spune: roata acţionată cu piciorul, pictarea acestora, adânciturile specifice. Este fascinant şi emoţionant să vezi cum, sub ochii tăi, bucăţica de lut capătă formă.
Mi-au plăcut oamenii locului: prietenoşi, deschişi, calzi, vorbăreţi şi dornici să-ţi lămurească neştiinţa, păstrând însă cu sfinţenie secretul. La întrebări indiscrete, răspunsuri evazive! :)) Totuşi, punând cap la cap, am înţeles că de fapt lutul este din zonă, dar nu chiar aşa aproape şi totuşi nici foarte departe! ;)) Culorile sunt naturale, din pământuri, pe care le cunosc de la bunici, din locuri ştiute doar de cei iniţiaţi, iar verdele şi albastru sunt din cupru. Grămezile imense de lemne de fag nu sunt pentru iernile lungi, ci pentru cuptoare! De cele mai multe ori comercianţii sunt cei care le cunmpără en-gros marfa, pentru a o revinde.
Casele meşterilor olari:


Crâmpeie din atelierele olarilor:

Căteva imagini cu minunăţiile colorate:
În Horezu, la fel ca şi în Corund, de o parte şi alta a drumului, comercianţii îşi etalează mărfurile, numai că, sunt amestecate toate zonele folclorice ale României, şi-n plus şi cele ale Chinei şi altor ţări asiatice & africane! Cu greu am reuşit să "decupez" câteva piese desăvârşite, din ciclul "Of, Doamne!":


Drumul nostru a continuat cu vizitarea Mănăstirii Horezu / Hurezi, o adevărată bijuterie arhitectonică, cea mai reprezentativă construcţie în stil brâncovenesc. Se spune că numele provine de la răpitoarele nocturne huhurezi, singurele care tulburau liniştea acestor tărâmuri de poveste, situate la poalele munţilor Căpăţânii:


Deşi curtea era plină de trandafiri absolut impecabili, aflaţi la al doilea val de înflorire, nu m-a tentat să-i fotografiez; de altfel, un grup de turişti germani era pra ocupat cu mirosirea, mângâierea & imortalizarea lor.
Am fost cucerită de mirosul dulceag-otrăvitor al leandrilor arborescenţi şi-am admirat alte plante:

Comentarii

  1. daaa, ai vazut ce leandrii imensi erau la manastire! felicitari pentru itinerariu!

    RăspundețiȘtergere
  2. Leandrii asa de mari nu am mai vazut niciodata! Nici macar in vreo gradina botanica! Iar mirosul lor... ah, mirosul!!!
    A fost un traseu remarcabil, pacat ca un pic pe fuga!

    RăspundețiȘtergere
  3. Mirela, imi place foarte mult felul in care povestesti! :) Felicitari!
    Atunci cand citesc postarile tale chiar ma simt in acele locuri de care vorbesti!
    Am fost de vreo cateva ori in Horezu, dar spre rusinea noastra nu am mers si in satul Olari, insa m-ai facut curioasa, asa ca data viitoare vom merge sigur sa-i veddem la treaba!
    Cat despre Manastirea Hurezi este o adevarata bijuterie , nu-i asa? Nu degeaba a fost inclusa in patrimoniul UNESCO ! :)
    Si cand ajungi in Rm. Valcea sa dai de veste! ;)

    RăspundețiȘtergere
  4. Ma bucur ca ti-am desteptat curiozitatea! :))
    Manastirea este de exceptie, chit ca vara asta am vazut capodoperele din Moldova si Bucovina, mi-a produs o stare de incantare reala.
    In ce priveste Rm. Valcea, a fost prima oara cand am vazut acest oras, mai mult chiar, mi-am facut piata: vinete, gogosari, capia! :))))

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Ardei iuţi cu ceapă şi gogonele

Reţeta aceasta este mai mult improvizată, căci eu pun fie ardei simpli, fie ardei tăiaţi, cu ceapă albă. Dintr-o discuţie cu vara mea din Germania, purtată în vară, când ne-am întâlnit la ţară, la părinţi, am reţinut că ea îi pune aşa. N-am făcut schimb de reţete, pur şi simplu am introdus într-un "sertărel", iar acum am pus-o în practică. Ingredientele sunt ochiometrice, eu am pus cam aşa: 250 g ardei iuţi 300-400 g ceapă albă 400-500 g gogonele 250 ml oţet 250 ml apă 250 g zahăr piper boabe frunze de ţelină 3 linguri sare grunjoasă, fără iod Preparare: Am spălat ardeii, i-am curăţat de seminţe şi i-am tăiat rondele. Ceapa curăţată am tăiat-o feliuţe destul de fine. Gogonelele bine spălate le-am feliat. Am amestecat protagonistele într-un lighean, le-am presărat cu 3 linguri de sare şi le-am lăsat aşa, mai bine de o oră. Lichidul: am dizolvat în apă zahărul, am adăugat oţetul, piperul, ţelina şi am fiert în clocot 15-20 minute. După ce s-a

Mâncărică de carne afumată cu cir de mămăligă și topșă

Această mâncărică este mai mult decât grozavă, iar mai bună decât o fac părinții mei, căci la asta se lucrează în echipă, nu cred să existe! :) Mâncărica de afumătură Ingrediente: - costițe de porc afumate - mușchi de porc afumat - cârnați de porc afumat - 2 linguri untură - apă rece - cir de mămăligă Preparare: Se taie costițele și mușchiul și se pun la fiert, când sunt aproape fierte, se adaugă cârnații tăiați.  Se prăjesc apoi în untură. Se adaugă cirul de mămăligă. Se mănâncă fierbinte, musai cu mămăligă. Topșa Ingrediente: Mămăliga: făină de porumb, de preferat de la moară, apă, sare Preparare: Se unge ușor tava cu ulei, se așează un strat de mămăligă, apoi unul de brânză, iar la final încă un strat de mămăligă. Se dă la cuptor. Cele două se servesc împreună, cu salată de varză acră. Merg foarte bine cu vin fiert, așa, ca de sezon.

Topcit cu cir de mămăligă

Deci asta e o mâncare pe care o ador, în special vara, când ajung câteva zile la ţară, la ai mei. Îmi aminteşte iremediabil de vremurile copilăriei, mă reîntoarce la matcă, îmi dă sentimentul de apartenenţă la neam şi ţară. Sunt o tradiţionalistă şi nu mă sfiiesc s-o recunosc! Prefer să fie gătită de mama, motiv pentru care o includ tot în categoria "comori din bucătăria mamei", chiar dacă e făcută în colaborare cu tata, ca şi încă vreo două-trei chestii de astea "din popor". Acum îmi dau seama că trebui să-i pozez pe autori, însă ca dovadă nu am decât o farfurie cu mâncare! Topcit cu cir  Ingrediente: 2-3 cepe mărişoare brânză un pic de ulei mărar cir de la mămăligă (zeama sau fiertură de mălai cu apă) Preparare: se căleşte ceapa până se înmoaie, fără a se arde defel se adaugă brânza frământată se lungeşte cu cir se sărează, după gust se înverzeşte cu mărar proaspăt sau congelat.