Întoarcerea spre casă ne-a purtat paşii & roţile prin minunata Vale a Oltului.
Oltul, fratele mai mic al Mureşului, râul nostru, izvorăşte din masivul Haşmaşul Mare, pe care n-am reuşit încă să-l vizualizăm live.
Dinspre Horezu, în drumul spre Râmnicu Vâlcea, am vizitat Mănăstirea dintr-un lemn, lăcaş de o frumuseţe aparte prin simplitatea şi naturaleţea amplasării sale.
La Râmnicu Vâlcea nu am vizitat nimic, am trecut doar pe lângă zidul cetăţii, în drumul spre piaţă, de unde am luat cele necesare pentru zacuscă! :)))
M-am gândit însă cu toată admiraţia, la cea care mi-a fost cea mai dragă profesoară, şi din al cărei stil, împletit cu al altora, l-am conturat pe-al meu.
Mănăstirea Cozia ne-a făcut să ne simţim - în adevăratul sens al cuvântului - în umbra lui Mircea.
Împletire armonioasă a stilului bizantin cu cel brâncovenesc, străvechea mănăstire veghează semeţ de mai bine de şase veacuri.
Contemplativi...
Peisajul, de o frumuseţe ce-ţi taie răsuflarea prin întretăierea zărilor cu apele şi munţii...
Peisajul, de o frumuseţe ce-ţi taie răsuflarea prin întretăierea zărilor cu apele şi munţii...
Îmi imaginez cum trebuie să arate toamna, când paleta de culori, nuanţe, tonuri, o ia razna şi înnebuneşte ...
Comentarii
Trimiteți un comentariu