Doamnele găini din rasa italiană argintie sunt întradevăr nobile, căci sunt blânduțe și cumințele și-și văd de treaba lor, adică fac oușoare, într-o zi 3, a doua zi 1-2! Suntem mulțumiți de ele, am început să le lăsăm prin curte, au spațiu berechet, căci curtea nu e separată de grădina de legume, nu fac prostii, nu scormonesc florile, nu ciugulesc legumele.
Cert este că s-au învățat cu libertatea, dimineața le deschid, au deja pregătite grăunțele zdrobite parțial (un soi de păsat) și apa, mănâncă destul de conștiincioase, apoi stau cu ochii pe plasa de sârmă, așteptând eliberarea. Ciugulesc toată ziua la iarbă/trifoi/lucernă, mai mănâncă pietricele și nisip.
Îmi place că umblă toate 4, formând un grup compact, deși, uneori, una dintre ele face opinie separată, cred că fie e mai zăpăcită din fire, fie are GPS-ul un pic defect! :)
Prima dată când le-am dat drumul, au trecut pe sub gard în grădina vecinilor. Noroc cu tata, care fiind la noi, a pornit în căutarea lor. Bezmetica singuratică însă ne-a făcut program juma de zi, căci s-a ascuns prin porumbul oamenilor, am crezut că n-o mai recuperăm.
Singura problemă este coaja fragilă a oușoarelor, ar trebui să le dau calciu, ori poate coajă de ou uscată și măcinată, trebuie să mă documentez
În cuibar le-am pus, încă de la început o minge de ping-pong, pentru a le sugera că acolo trebuie să se ouă. Distractiv este că tata, văzând dimensiunea relativ mic-/medie a ouălor, a zis că ar trebui să le punem o minge mai mare, eventual de tenis de câmp, pentru ca găinile să facă ouă mai mari.
Din câte am observat, penajul lor nu e tocmai în forma cea mai bună:
Acum, în curtea noastră, e un pic de nebunie, căci, tot în libertate, sunt cei 3 căței, din ultima ispravă a bravilor Runa&Bart. Ăștia sunt mortali, căci sunt extraordinar de jucăuși, aleargă găinile, dar nu la modul periculos. Bine, că și ele, abia așteaptă să ciugulească din mâncarea câinilor, iar dumnealor le taxează.
Când nu e competiție, în curtea noastră domnește pacea:
Cert este că s-au învățat cu libertatea, dimineața le deschid, au deja pregătite grăunțele zdrobite parțial (un soi de păsat) și apa, mănâncă destul de conștiincioase, apoi stau cu ochii pe plasa de sârmă, așteptând eliberarea. Ciugulesc toată ziua la iarbă/trifoi/lucernă, mai mănâncă pietricele și nisip.
Îmi place că umblă toate 4, formând un grup compact, deși, uneori, una dintre ele face opinie separată, cred că fie e mai zăpăcită din fire, fie are GPS-ul un pic defect! :)
Prima dată când le-am dat drumul, au trecut pe sub gard în grădina vecinilor. Noroc cu tata, care fiind la noi, a pornit în căutarea lor. Bezmetica singuratică însă ne-a făcut program juma de zi, căci s-a ascuns prin porumbul oamenilor, am crezut că n-o mai recuperăm.
Singura problemă este coaja fragilă a oușoarelor, ar trebui să le dau calciu, ori poate coajă de ou uscată și măcinată, trebuie să mă documentez
În cuibar le-am pus, încă de la început o minge de ping-pong, pentru a le sugera că acolo trebuie să se ouă. Distractiv este că tata, văzând dimensiunea relativ mic-/medie a ouălor, a zis că ar trebui să le punem o minge mai mare, eventual de tenis de câmp, pentru ca găinile să facă ouă mai mari.
Din câte am observat, penajul lor nu e tocmai în forma cea mai bună:
Acum, în curtea noastră, e un pic de nebunie, căci, tot în libertate, sunt cei 3 căței, din ultima ispravă a bravilor Runa&Bart. Ăștia sunt mortali, căci sunt extraordinar de jucăuși, aleargă găinile, dar nu la modul periculos. Bine, că și ele, abia așteaptă să ciugulească din mâncarea câinilor, iar dumnealor le taxează.
Când nu e competiție, în curtea noastră domnește pacea:
Comentarii
Trimiteți un comentariu