Trecând dinspre Bucovina spre Maramureş, am avut bucuria unor peisaje fascinante. Din păcate, vremea ploioasă ne-a însoţit permanent, grăbiţi, fiind ultima zi a excursiei, zi în care trebuia să ne întoarcem acasă, în Ardeal, poze am făcut mai mult din maşină, unele de-a dreptul "fugind".
Am străbătut baza Parcului Naţional Rodna, mi-am amintit pentru câteva momente excursia de studii şi practica de la finele anului I, când vreme de o săptămână am bătut la pas şi-am urcat la picior Pietrosul Rodnei, Ineul, Ineuţul, am vazut atunci pentru prima oară Rhododendroni în floare, formând adevărate covoare, am rămas la propriu cu gura căscată când - pe neaşteptate - la picioarele noastre s-a iţit albastrul cerului oglindit în lacul glaciar Lala.
Am străbătut Pasul Prislop, pe un frig de-am avut senzaţia că vine iarna!!!!
Am vizitat Mănăstirea Bârsana, echilibrul perfect între tradiţia locală şi spiritul creştinesc. În realitate, impresionează fiecare detaliu, de la lungul şir de trepte ce duc spre monumentala poartă maramureşeană de la intrare, până la fiecare construcţie din complexul care mi-a lăsat impresia unui muzeu în aer liber, continuând cu minunatele flori, îngrădite de gărduţuri de nuiele împletite şi închieind cu ineditul muzeu de obiecte tradiţionale maramureşene.
De-a lungul drumului, ne-au bucurat ochii şi sufletele frumoasele porţi maramureşene sculptate, fetele şi femeile îmbrăcate atât de vesel, cu cămăşile lor albe, pline de volane şi săltăreţele fuste bogate. înflorate, colorate şi scurtuţe! :)))
Ne apropiem de Săpânţa:
Ne-am amuzat, conform denumirii cimitirului vesel, în realitate m-a impresionat tăria nuanţei de albastru utilizat, ideea în sine, extrem de originală, de a surprinde într-o imagine şi-n câteva versuri naive esenţa vieţii celui/celei care-a fost... Am trecut cu vederea greşelile de ortografie, am zambit cu inima strânsă la câte-o cruce, am lăcrimat la cele ale copiilor, am râs din toată inima când, la un momen dat, am zarit un indicator improvizat, pe un carton, cineva scrisese cu litere mari "spre crucea cu soacra", M-am gândit că - fie e cea mai populară, fie a trecut pe-acolo o gaşcă de amici şi s-au distrat.
Pozate de Dan
Pozate de mine:
Am căutat suveniruri şi-am fost părtaşi la dialogurile pline de esenţă şi umor ale celor ce vindeau şi-şi vedeau liniştiţi de traiul lor, căci, nu-i aşa, turiştii vin şi pleacă, iar viaţa curge lin înainte...
Puţin, foarte puţin am reuşit să vedem, să auzim, să simţim. Rămâne speranţa că va fi o dată viitoare, în care să acordăm importanţa cuvenită acestui minunat tărâm.
Până atunci însă, ieşind pe poarta dinspre Bistriţa-Năsăud, la revedere, Maramureş!
ador Maramuresul cu toate ale lui, iar ''musiu''Dan zici ca e de acolo :), despre tandreturile dintre mama si fiu nu mai e nimic de spus.
RăspundețiȘtergereDa, da, asa mi s-a parut si mie, de aia l-am si pozat! :))))
RăspundețiȘtergereDavid e un rasfatat, un soi de ied cu "n" capre, da' recunosc, io-s capra sefa! :))))
si fiica mea e la fel:)!
RăspundețiȘtergereSuperbe imagini!
RăspundețiȘtergereMi-au placut deopotriva si locurile si oamenii.
RăspundețiȘtergereCe mi-a placut mie cel mai mult in maramures au fost acele porti maramuresene
RăspundețiȘtergere