Treceți la conținutul principal

Din grădina de legume: observaţii, concluzii 2011

Primăvara 2011 a fost cea de-a doua în care am semănat şi am cultivat cu mâinile noastre în grădina de legume.
Primele lucrări au fost: împrăştierea gunoiului de grajd - martie, aratul, undeva în aprilie, săpatul şi aranjatul straturilor-aprilie-mai.
Primele seminţe puse în pământ au fost la finele lui aprilie, salata verde normală şi creaţă, ridichile, morcovii.
Au urmat ceapa: arpagicul, mai precis, cu care a fost o adevărată aventură! Nu am mai găsit niciunde de cumpărat, pe o rază de 200 km, amânând achiziţionarea lui, din motive de neştiinţă!
Apoi am pus răsaduri de varză de vară şi toamnă, accidental rătăcite printre ele răsaduri de conopidă, ceva seminţe de praz, fasolea galbenă pitică.
După Constantin şi Elena, am pus: castraveţii, zucchini, răsadul de roşii şi ardei, 
Ridichi, saltă:
Observaţii:
- am exagerat cu seminţele, au fost semănate prea des, prea multe, s-au maturizat în acelaşi timp, nu am apucat să le consumăm 
- ridichile: nu au fost udate corespunzător, motiv pentru care au fost lemnoase din start!
Concluzie: le vom semăna eşalonat!





Castraveţii: 
Observaţii: 
- i-am semănat un pic cam deşi
- s-au făcut în neştire, am pus la murat 11 borcane mari şi "n" din cele de 800 g, iar până la toamnă mai este! :))
Concluzii:  greşeala a fost aceea că nu i-am direcţionat (legat) la timp.

Fasolea:
Observaţii: cea pitică sau oloagă se dezvoltă excelent, formează păstăile devreme şi se menţin fragede multă vreme. Are avantajul că pastaia este rotundă, nu face "aţă", este ideală pentru fasolea cu maioneză, care ne place foarte mult.
Concluzii: fiind plantată în "careu plin", un soi de pătrat, a fost dificil de cules cea din mijloc, motiv pentru care vom opta pentru "şir".

Roşiile:






Anul ăsta chiar am dat lovitura cu roşiile! 
Am plantat răsadurile obţinute de tata, din seminţe din recolta proprie, din soiul "ciorchine" şi din cele mari. Semineţe au fost puse la germinat în martie, repicate în aprilie, iar spre finalul lunii mai, au ajuns în grădină.
Am mai cumpărat câteva răsaduri din piaţă, tot din cele ce formează ciorchini.
Le-am plantat în sol bine fertilizat, cu gunoi de grajd.
Le-am legat după câteva zile, iar apoi am uitat câteva zile de ele.
Pe măsură ce creşteau, au fost copilite.
Toată vara mi-am făcut un obicei frumos din a le uda zilnic şi de-a adăuga la fiecare rădăcină 1 cănuţă de găinaţ diluat (au mai fost şi faze drăguţe, când - din viteză - mi-am răsturnat găleata cu găinaţ pe picioare, manevrând de zor furtunul...). 
După ploile puternice din vară, Dan le-a stropit de 3-4 ori cu zeamă bordeleză, preparată de el, după următoarea reţetă: pentru 10 l zeamă bordeleză soluţia 1 75 g sulfat de cupru dizolvat în 5 l de apă călduţă; soluţia 2 120 g praf de var stins în 5 l apă; cele două soluţii se amestecă, turnând soluţia de sulfat de Cu peste varul stins. Se poate adăuga un pic de aracet, pentru a adera la frunze, în special cele înguste, de ceapă, usturoi.
Soluţia se utilizează în aceeaşi zi în care a fost preparată.
Este bine ca timp de 10 zile după stropire să se evite consumul plantelor.
Pentru că zona noastră e montană, primele roşii s-au copt spre jumătatea lunii august...
Ţinând cont de experienţa anilor anteriori, când - nu de puţine ori - la începutul lunii septembrie dădea prima brumă) combinat şi cu nebunia toamnei în ceea ce mă priveşte-sarcini solicitante, zi-lumină la şcoală, am decis că e mai înţelept să le adun aşa necoapte, în prima săptămână din septembrie, deşi anul acesta a fost diferit de tot ceea ce ştiam noi a fi toamnă... 
Le-am cazat corespunzător în cutii de carton şi le-a dus în casă, acoperindu-le cu un ştergar de bucătărie.
Spre finalul lui septembrie, am constatat că grădina era plină cu alte gogonele, deja maturate! Deja nu-mi mai permiteam să am încredere în vreme, le-am cules rapid şi le-am dus în pivniţă. Am mâncat cu mare plăcere toată toamna roşii din grădina proprie, mai precis, până la jumătatea lunii noiembrie.


Ardei & gogosari:
N-au fost multi tare, nu cred ca i-am udat suficient, nu s-au maturizat si n-au fost la fel de carnosi precum cei din piata, insa au fost din gradina noastra!








Una din bucuriile verii este să-mi iau coşuleţul şi să mă îndrept spre grădină. Fac asta cu o plăcere imensă, fie dimineaţa fie seara, iar peste zi, mai alerg de 2-3 ori, pentru chestii mărunte.




Comentarii

  1. Avem multe in comun in legatura cu gradinaritul,noroc ca am inceput cu dreptul ,anul 2011 a fost foarte bogat, chiar daca vom avea anii urmatori ceva rebuturi ,ne vom amintii de recolta grozava din acest an.
    Si eu am avut recolta noua de rosii,cand le pusesem gand sa le scot ,ele au hotarat ca imi mai pot oferi rosii pana in octombrie,le-am pus ca si tine in ladite ,ultimile le-am gatit acum doua saptamani.
    Sa mai faci si macerat de urzica ,gasesti pe net mat.,este foarte bun.
    Eu am plantat si plante sanitar printre legume ,au avut efect plus ca aspectul gradinii a fost superb.
    Uite doua bloguri cu informatii utile /practice din care m-am inspirat:
    http://vasi-gioni.blogspot.com/
    http://hobbygradina.ro/
    Succes in tot ceea ce faci!

    RăspundețiȘtergere
  2. Multumesc, Mihaela! Si tu sa ai spor si impliniri, pe toate planurile.
    Uite, acum c-ai zis, mi-am amintit ca le-am stropit si cu macerat de urzica, soacra mea fiind o mare amatoare de chestii naturale, a preparat intr-un butoi si m-am servit.
    Ce fel de plante-sanitar?

    RăspundețiȘtergere
  3. Acum cand am citit din nou postarea asta,mi-am adus aminte ca facusem fobie la castraveti,cat imi placeau ,ajunsesem sa nu-i mai suport,rodeau fara numar,fara numar,pana la urma chiar daca sotul meu ,fan castraveti,nu vroia sa ii scot ,pur si simplu intr-o zi m-am pus pe jumulit.Ziceam ca nu mai pun,dar acum am in pahare semintele puse si de ieri au scos capul ,sunt asa de dragalasi ca am si uitat ce zile fripte mi-au facut anul trecut.
    Plante sanitar ,ceea ce am gasit pe net sunt multe,
    eu am pus :galbenele,craite,carciumarese,busuioc,cimbru,cred ca si-au facut treaba,nu am avut urma de afide,purici,si alte jivine prin pamant,plus ca gradina arata o splendoare,raiul albinelor si alte gaze benefice.
    Sa auzim numai de bine!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Merci de sugestii, voi avea in vedere aspectul.
      P.S. Eu pun semintele de castraveti direct in pamant, nu fac rasad, si asta abia dupa Constantin si Elena, deci spre sfarsitul lunii mai, deoarece ingheturile de primavara i-ar afecta iremediabil daca i-as pune mai repede. Ma rog, eu locuiesc la polul frigului. :)))

      Ștergere
  4. Foarte interesant. Eu am mai stropit cu zeama bordeleza... Am comandat sulfat de cupru de pe un site si a doua zi a si sosit.
    Saitul este www.e-chimicale.ro

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Ardei iuţi cu ceapă şi gogonele

Reţeta aceasta este mai mult improvizată, căci eu pun fie ardei simpli, fie ardei tăiaţi, cu ceapă albă. Dintr-o discuţie cu vara mea din Germania, purtată în vară, când ne-am întâlnit la ţară, la părinţi, am reţinut că ea îi pune aşa. N-am făcut schimb de reţete, pur şi simplu am introdus într-un "sertărel", iar acum am pus-o în practică. Ingredientele sunt ochiometrice, eu am pus cam aşa: 250 g ardei iuţi 300-400 g ceapă albă 400-500 g gogonele 250 ml oţet 250 ml apă 250 g zahăr piper boabe frunze de ţelină 3 linguri sare grunjoasă, fără iod Preparare: Am spălat ardeii, i-am curăţat de seminţe şi i-am tăiat rondele. Ceapa curăţată am tăiat-o feliuţe destul de fine. Gogonelele bine spălate le-am feliat. Am amestecat protagonistele într-un lighean, le-am presărat cu 3 linguri de sare şi le-am lăsat aşa, mai bine de o oră. Lichidul: am dizolvat în apă zahărul, am adăugat oţetul, piperul, ţelina şi am fiert în clocot 15-20 minute. După ce s-a

Mâncărică de carne afumată cu cir de mămăligă și topșă

Această mâncărică este mai mult decât grozavă, iar mai bună decât o fac părinții mei, căci la asta se lucrează în echipă, nu cred să existe! :) Mâncărica de afumătură Ingrediente: - costițe de porc afumate - mușchi de porc afumat - cârnați de porc afumat - 2 linguri untură - apă rece - cir de mămăligă Preparare: Se taie costițele și mușchiul și se pun la fiert, când sunt aproape fierte, se adaugă cârnații tăiați.  Se prăjesc apoi în untură. Se adaugă cirul de mămăligă. Se mănâncă fierbinte, musai cu mămăligă. Topșa Ingrediente: Mămăliga: făină de porumb, de preferat de la moară, apă, sare Preparare: Se unge ușor tava cu ulei, se așează un strat de mămăligă, apoi unul de brânză, iar la final încă un strat de mămăligă. Se dă la cuptor. Cele două se servesc împreună, cu salată de varză acră. Merg foarte bine cu vin fiert, așa, ca de sezon.

Topcit cu cir de mămăligă

Deci asta e o mâncare pe care o ador, în special vara, când ajung câteva zile la ţară, la ai mei. Îmi aminteşte iremediabil de vremurile copilăriei, mă reîntoarce la matcă, îmi dă sentimentul de apartenenţă la neam şi ţară. Sunt o tradiţionalistă şi nu mă sfiiesc s-o recunosc! Prefer să fie gătită de mama, motiv pentru care o includ tot în categoria "comori din bucătăria mamei", chiar dacă e făcută în colaborare cu tata, ca şi încă vreo două-trei chestii de astea "din popor". Acum îmi dau seama că trebui să-i pozez pe autori, însă ca dovadă nu am decât o farfurie cu mâncare! Topcit cu cir  Ingrediente: 2-3 cepe mărişoare brânză un pic de ulei mărar cir de la mămăligă (zeama sau fiertură de mălai cu apă) Preparare: se căleşte ceapa până se înmoaie, fără a se arde defel se adaugă brânza frământată se lungeşte cu cir se sărează, după gust se înverzeşte cu mărar proaspăt sau congelat.