Treceți la conținutul principal

Mini-gradina aromatice 2012


Din seria amenajărilor din anul trecut readuse în prim-planul anului 2012, astăzi aromaticele!
Rândul de la perete: 3 tufe de levănţică, amestecate cu Allium
Rândul din mijloc: pătrunjel, salvie, leurdă
Rândul din faţă: primele două ochiuri goale încă - seminţe de ceapă de frunze, seminţe de busuioc, apoi mentă.




Puncte tari:
1. împletitura a rezistat peste iarnă, nu s-a desfăcut, cu atât mai mult cu cât a stat îngropată sub un strat considerabil de zăpadă.
2. levănţica este o plantă de excepţie: deşi mutată în vară, pe caniculă, a supravieţuit, chit că încă are aspect de uscăciune, mijloacele tufelor sunt pline de frunze noi (hmmm...zilele trecute, în "hărnicia" mea, am "plivit-o" pe una, m-a trezit la realitate mirosul degajat la ruperea frunzelor!)
3. salvia şi-a găsit locul, se dezvoltă frumos, e o vedetă! (era plantată temporar în mini-rocărie, era insignifiantă acolo)
4. menta s-a prins, e plin de verzituri mici!
5. pătrunjelul mutat în primăvara asta din grădină se dezvoltă ok!
6. leurda, adusă tot în primăvara asta de la ţară, de la ai mei, s-a prins, a şi înflorit! (m-am chinuit vreo câţiva ani s-o prind, dar fie uitam de ea, fie o amplasam cât se poate de prost)


7. locul amenajării a fost bine "desfundat", chit că acum aş proceda un pic altfel, aş opta pentru lasagna...
Ce nu-mi place:
- s-a umplut de plante minuscule de iris, aştia i-am mutat pentru a face loc mini-grădiniţei, dar se pare c-ai rămas fragmente de rizomi, care-şi arată acum "colţii"!
- nu-mi amintesc dacă a fost intenţionat, sau absolut întâmplător, oi fi cărat pământ din fostul start de Allium decorativ?! şi m-am pomenit cu enorm de multe "cepe" amestecate printre tufele de levănţică.
- am două ochiuri goale, căci am semănat foarte târziu, ceapă de frunze şi busuioc.


Comentarii

  1. e promitatoare gradinuta cu aromatice.

    RăspundețiȘtergere
  2. Si asta-mi place! O singuta obiectie am - busuiocului ii trebuie multa apa, celorlalte nu, s-ar putea, sa nu le placa, daca sint vecine.

    RăspundețiȘtergere
  3. La asta nu m-am gandit! Vara trecuta plantasem 3 plantute de busuioc, nu le-a mers tocmai rau.
    La mine nu e asa de cald, Dani, poate merge cu apa moderata.

    RăspundețiȘtergere
  4. Mirela, imi place aranjamentul, pare de revista ass...Sa vezi cand o sa-ti infloreasca salvia, o sa mori, ce flori frumoase are. Astept poze la vara cand vor fi luxuriante.
    Pupici!

    RăspundețiȘtergere
  5. Ahhhh, mooooor! Vreau și eu împletiturăăăăă! Adică nu mor, mai bine iau modelul. Foarte frumos tot ce este la tine în grădină. Mai pune, mai pune poze.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. :)) Ma bucur ca-ti place! Pe mine m-au fascinat vara trecuta, pe la manastiri, florile erau in straturi imprejumuite asa.
      Eu am adaptat pentru aromaticele plasate langa casa, pentru a avea frunze la indemana.

      Ștergere

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Găluşte cu păsat

Din ciclul comorilor de aur ale bunicilor, prestate de mama mea: Găluşte cu păsat La ţară se cheamă găluşte, şi sunt mai mari decât sarmalele cu carne, deşi la noi în Ardeal, se fac mari toate! Ingrediente: 5-6 cepe mari 300-350 g păsat 100 g orez slăninuţă, jumeri 2-3 linguri untură de porc afumătură moare varza acră condimente: sare, piper, delikat cimbru uscat Preparare: Ceapa tăiată solzişori se căleşte în untură. Păsatul foarte bine spălat, în câteva ape, până când aceasta rămâne curată, la fel şi orezul, se adaugă peste ceapă. Se adaugă cimbrul şi se condimenteză. Se pune apă şi se lasă să fiarbă 25-30 minute. Se aleg frunze de varză mari,  pregătite ca pentru sarmale (nervura principală îndepărtată). Se aşează umplutura şi se completează cu o jumară / bucăţică de slăninuţă şi se împachetează la fel ca sarmalele obişnuite. Se fierb cu afumătură, în apă + moare (zeamă de varză) la foc mic 4-5 ore. Se servesc fierbinţi.

Sirop din muguri de jneapăn

Dumnezeu mă iubește, simt asta în fiecare zi a vieții mele... Nu am făcut sirop din conuri și/sau muguri de brad de mulți ani, din vremea când copiii erau mici. Anul acesta însă, mi-am propus să-l prepar; atâta doar că până am verbalizat, a trecut sezonul. Eram convinsă că am pierdut și ultima șansă, când cineva mi-a oferit muguri de jneapăn, culeși de la munte... Mirosul lor mi-a adus toată pădurea și tot muntele în bucătărie, de-acolo a evadat pe terasă, și apoi în toată curtea... Mi-au adus în minte vacanțele copilărei, petrecute într-un sat de munte, la bunicii materni, când mergeam la fân, trecând prin păduri de conifere umbroase și amețitor de mirositoare... Fiecare picătură din siropul obținut îmi pare aur curat... Sunt fericită pentru că mi-am împlinit un vis! Rețeta: - conuri sau muguri de brad, molid sau alte conifere - apă - zahăr: 1 kg/l de lichid rezultat - lămâie Preparare: Se spală mugurii/conurile și se pun la fiert, într-o cratiță, cu apă care ...

Chec cu portocale

Ziua de astăzi e una foarte dragă sufletului meu, căci în urmă cu douăzeci de ani, într-o sâmbătă geroasă deveneam mamă... Andrei a împlinit 20 de ani! O spun cu mândrie, cu bucurie, cu un pic de nostalgie: cât de repede au trecut! Pentru că de curând am redescoperit în caietul de rețete checul acesta simplu care a fost pe gustul lui, l-am reeditat astăzi. Ingrediente: - 3 ouă - 1 portocală - 1 cană zahăr - 1 cană făină albă - 3 linguri ulei Preparare: Gălbenușurile se amestecă cu zahărul tos și portocala întreagă (inclusiv coaja) dată pe răzătoare sau robot, iar apoi se încorporează uleiul. Se adaugă făina în ploaie, iar la final albușurile bătute spumă. Se coace în tava tapetată cu hârtie. Se pudrează cu zahăr.