Gradina & Bucataria Mirelei

Desertul ăsta l-am plănuit în urmă cu câteva zile, însă abia azi i-a venit timpul.  Ingrediente: Pentru aluat: - 5-6 cartofi - 50-60 g griş (eu am pus "din ochi") - 1 ou - 20 ml ulei - un praf de sare Pentru umplut: - prune Pentru glasat: - pesmet - un pic de unt - zahăr pudră - scorţişoară - zahăr vanilat Preparare: Cartofii se fierb în coajă, în apă cu sare, apoi se curăţă şi se dau pe răzătoare, ori se zdrobesc ca pentru piure dacă sunt calzi (reci pot fi raşi pe sita robotului de bucătărie). Se adaugă oul întreg, uleiul şi grişul, se amestecă pentru a se încorpora. Se pudrează bine cu făină suprafaţa de lucru, se formează un sul din aluat, care se taie în bucăţi de grosimea unui deget. Se ia câte o bucată, se plasează pruna (eu pun jumătăţi) şi se formează bile. Se fierb în apă sărată cca 10 minute, la foc mic. Se înfierbântă pesmetul într-o tigaie - într-un pic de unt, apoi gomboţii scoşi din apă cu spumiera, se trec prin pesmetul fierbinte. S

Trebuie să recunosc că vara asta am intrat pentru prima dată într-o salină! Deşi nu e deloc departe de noi, nu    ştiu de ce, nu m-a tentat foarte tare. Copiii au fost în excursii organizate, însă părinţii ba. De când cu modernizarea salinei de la Turda, mi-am spus că e inadmisibil să nu o văd întâi pe cea de la mine de acasă. Culmea e că abia după ce ne-am urcat în autobuz şi am pătruns în tunel, mi-am amintit ştirea nefastă cu accidentul petrecut de curând! ;)) Respiraţia devine incredibil de uşoară, imediat ce ai pătruns în salină. M-a impresionat strălucirea de marmură a pardoselii. Mi-a plăcut în mod deosebit spaţiul comun de rugăciune. Am apreciat posibilitatea de-a practica jocuri sportive (badminton, tenis de masă) spaţiile de joacă pentru cei mici, băncile şi mesele pentru cei mari. Atracţia principală o constituie parcul subteran de aventuri, cel puţin băieţii au profitat din plin! :)) După două ore însă, am simţit o nevoie acută să văd soareleeeee! :)) Informatii detal

Iubesc aşezarea asta, descoperită de noi în urmă cu câţiva ani, şi-mi face plăcere să ajung măcar o dată la doi ani. Creaţiile artistului popular Jozsa Janos sunt greu de egalat:

A fost destinația noastră într-o duminică toridă de început de august. Urcușul este pentru cei puternici, un drum îngust şi abrupt te duce direct în vârful muntelui. Cetatea este impresionantă, pozele noastre au ieșit neclare, camera nefiind setată corect, dar am observat abia acasă, căci zăpușeala nu permitea coerență! :) Mi-au plăcut vorbele lui Vlahuță, căci deseori când mă aflu în astfel de locuri, închid pentru o clipă ochii și mă gândesc la vremi trecute... "Ce de lucruri n-ar ști să povestească de-ar avea grai ruinele acestea!? Când te gândeşti c-a fost atâta viaţă aici... inimi care s-au iubit, ochi cari-au plâns, viteji cari şi-au vărsat sângele pe zidurile acestea!"