... sau dulceaţa ucigaşă, cum îmi place să o numesc! :)))
Povestea acestei dulceţi e din ciclul de-a râsu-plânsu, căci acum 2 ani am înercat să o fac, dar am eşuat totalmente, motiv pentru care mi-am scos-o complet din minte.
Anul ăsta însă, am zis că-i mai dau o şansă, chiar dacă n-am găsit ardei roşii, din care ar fi ieşit mult mai aspectuoasă! M-am înzestrat însă cu mănuşi de unică folosinţă şi le-am şi folosit!
O altă mare vulnerabilitate este mirosul criminal de înţepător şi iritant, care îţi pătrunde perfid până în acinii pulmonari şi-ţi dă o tuse şi lacrimi de te prăpădeşti. Remediul pare a fi focul mic!
Ingrediente:
750 g ardei iuţi, de preferinţă roşii
750 g zahăr
750 ml oţet
Preparare:
Ardeii se spală bine, su curăţă de seminţe şi se taie rondele (i-am despicat uşor lateral, i-am "eviscerat", încercând să menţin cât de bine se poate forma de felii rotunde)
Se fierbe un sirop de oţet + zahăr, până se îngroaşă uşor (cca 30-40 minute).
Se adaugă ardeii tăiaţi, continuând fierberea până când siropul se leagă bine (cca 30-40 minute).
Se toarnă fierbinte în borcanele bine spălate şi sterilizate în cuptor, care se închid imediat cu capacele.
Referitor la sterilizare, părerile sunt împărţite, se pare că nu este necesar să mai stea în pături.
Chestia asta e foarte interesantă: te loveşte un gust dulce, apoi devine picant, dar nu e iuţeala aia nebună, căci seminţele au fost îndepărtate.
Am degustat-o cu baghete de piept de pui tăvălite prin făină albă + ou şi apoi fulgi de porumb.
A avut succes! :))
Comentarii
Trimiteți un comentariu