Prima oară am participat la acest pelerinaj religios în urmă cu doi ani, atunci când David urma să aibă cele mai importante examene, ori poate atunci când a rânduit Bunul Dumnezeu că trebuie să ajung!
Mi-a plăcut atât de mult... o cale de 9 km, pe un drum forestier, șerpuind prin pădure, cu opriri la troițe, cu rugăciune, închinare, mir, cu candele aprinse și batiste, prosoape sau flori, lăsate de credincioși la fiecare cruce...
De când mă știu, două sunt modalitățile care reușesc să mă echilibreze: biserica și pădurea. Nici nu mi-am imaginat cât de fericit pot fi ele îmbinate în acest pelerinaj prețios și binefăcător.
Mi-am propus să merg de fiecare dată, cu drag și bucurie; m-am ținut de promisiune anul trecut, însă anul acesta, cu pandemia și toate restricțiile, nu am reușit să-mi respect cuvântul.
Totuși, în Duminica Tuturor Sfinților, am pornit la drum, ne-am umplut sufletul de bucurie, am oprit la fiecare troiță., am aprins candele, ne-am rugat și ne-am bucurat de imensa catedrală a pădurii, de aerul tare, de soarele timid, de negura deasupra apei, de florile multicolore ce smălțuiesc pajistile, de ciripitul păsărilor.
Apoi, am asistat la Sfânta Liturghie ținută în curtea Schitului Tuturor Sfinților, de la Gura Izvor.
Este greu de zugrăvit în cuvinte simțirea, trăirea...
Totul este la locul lui: brazii, pârâul iute de munte, sutele de rândunici, clopotele, rugăciunea, Sfinții Părinți, Biserica semeață, ridicată-n Sfânta Catedrala a Pădurii...
Comentarii
Trimiteți un comentariu