Treceți la conținutul principal

Calimani, sfarsit de mai...

Deoarece am urcat cu  maşina, mi-am intitulat iniţial postarea Pantofari în Călimani. Ulterior, graţie minunăţiilor vegetale şi a faptului că domnul Google mi-a preluat imaginile, am schimbat titlul într-unul mai sensibil.
Întrucât urcuşul m-a înţepenit, necunoscând starea drumului, nici capacitatea automobilului, am şi uitat de existenţa aparatului foto! :)) 
La coborâre, deşi ne-a prins furtuna, am reuşit să imortalizez câte ceva.
Odată ajunşi la Staţia Meteo, copiii voiau să vadă priveliştea minei de sulf şi a satului părăsit:
Cariera de sulf, Călimani


Ca de obicei, întinderile nesfârşite ale jnepenişului, îmi încântă sufletul:
Pinus mugo
Detaliu-conuri femeieşti din anul trecut şi cele bărbăteşti actuale:
Pinus mugo
Fratele său mai mic şi mai ţepos, ienupărul:
Juniperus sabina
O minunată rocărie naturală:
Mai aproape:
Juniperus sabina
Delicate, foarte sus, chiar lângă staţia meteo, primule pitice sau ochiul găinii, pozate destul de prost:

Primula minina
Oiţe, o plantă perfect adaptată etajului alpin:
Anemone narcissiflora


Un pic mai jos, în partea dreaptă a drumului, crocuşi, parcă muiaţi în cerneală...





... pe partea stângă a drumului, grohotişuri, combinate cu zăpada trecutei ierni:


Spre Iezer, aceeaşi privelişte superbă, îmbogăţită de alte surprize:

natură sălbatică şi - mulţumesc lui Dumnezeu - foarte curată:




Potiraşe sau degetăruţi:
Soldanella montana var. calimanica
Lacul Iezer:
Lacul Iezer, Munţii Călimani
Pe drumul de întoarcere, coborând uşor, încep să se arate molizii:



Drumul de întoarcere, văzut din maşină:





Călătoria noastră de duminică, s-a încheiat la Cabana Topliţa-Secu, unde am luat prânzul. 

Bateriile au fost reîncărcate, pentru încă o săptămână, cu atât mai mult cu cât zilele fuseseră cât de poate de solicitante. 

Etichete:

Comentarii

  1. arcadia5 iunie 2011 la 21:50

    Frumoasă excursia şi frumoşi voi! :)

    RăspundețiȘtergere
  2. Mirela5 iunie 2011 la 22:11

    Mulţumim, domniţă! :))

    RăspundețiȘtergere
  3. Onu Razvan9 iunie 2011 la 19:43

    si aventura a inceput!
    va doresc cat mai multe aventuri, oameni ai muntelui!
    Razvan

    RăspundețiȘtergere
  4. Mirela9 iunie 2011 la 22:03

    Razvane, pentru mine aventura muntelui a inceput in studentie. Acuma, din pacate, timpul este foarte limitat, iar adrenalina se descarca non-stop, de la cele cotidiene! :)))

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Mâncărică de carne afumată cu cir de mămăligă și topșă

Această mâncărică este mai mult decât grozavă, iar mai bună decât o fac părinții mei, căci la asta se lucrează în echipă, nu cred să existe! :) Mâncărica de afumătură Ingrediente: - costițe de porc afumate - mușchi de porc afumat - cârnați de porc afumat - 2 linguri untură - apă rece - cir de mămăligă Preparare: Se taie costițele și mușchiul și se pun la fiert, când sunt aproape fierte, se adaugă cârnații tăiați.  Se prăjesc apoi în untură. Se adaugă cirul de mămăligă. Se mănâncă fierbinte, musai cu mămăligă. Topșa Ingrediente: Mămăliga: făină de porumb, de preferat de la moară, apă, sare Preparare: Se unge ușor tava cu ulei, se așează un strat de mămăligă, apoi unul de brânză, iar la final încă un strat de mămăligă. Se dă la cuptor. Cele două se servesc împreună, cu salată de varză acră. Merg foarte bine cu vin fiert, așa, ca de sezon.
2 comentarii
Citiți mai multe

Topcit cu cir de mămăligă

Deci asta e o mâncare pe care o ador, în special vara, când ajung câteva zile la ţară, la ai mei. Îmi aminteşte iremediabil de vremurile copilăriei, mă reîntoarce la matcă, îmi dă sentimentul de apartenenţă la neam şi ţară. Sunt o tradiţionalistă şi nu mă sfiiesc s-o recunosc! Prefer să fie gătită de mama, motiv pentru care o includ tot în categoria "comori din bucătăria mamei", chiar dacă e făcută în colaborare cu tata, ca şi încă vreo două-trei chestii de astea "din popor". Acum îmi dau seama că trebui să-i pozez pe autori, însă ca dovadă nu am decât o farfurie cu mâncare! Topcit cu cir  Ingrediente: 2-3 cepe mărişoare brânză un pic de ulei mărar cir de la mămăligă (zeama sau fiertură de mălai cu apă) Preparare: se căleşte ceapa până se înmoaie, fără a se arde defel se adaugă brânza frământată se lungeşte cu cir se sărează, după gust se înverzeşte cu mărar proaspăt sau congelat.
3 comentarii
Citiți mai multe

Găluşte cu păsat

Din ciclul comorilor de aur ale bunicilor, prestate de mama mea: Găluşte cu păsat La ţară se cheamă găluşte, şi sunt mai mari decât sarmalele cu carne, deşi la noi în Ardeal, se fac mari toate! Ingrediente: 5-6 cepe mari 300-350 g păsat 100 g orez slăninuţă, jumeri 2-3 linguri untură de porc afumătură moare varza acră condimente: sare, piper, delikat cimbru uscat Preparare: Ceapa tăiată solzişori se căleşte în untură. Păsatul foarte bine spălat, în câteva ape, până când aceasta rămâne curată, la fel şi orezul, se adaugă peste ceapă. Se adaugă cimbrul şi se condimenteză. Se pune apă şi se lasă să fiarbă 25-30 minute. Se aleg frunze de varză mari,  pregătite ca pentru sarmale (nervura principală îndepărtată). Se aşează umplutura şi se completează cu o jumară / bucăţică de slăninuţă şi se împachetează la fel ca sarmalele obişnuite. Se fierb cu afumătură, în apă + moare (zeamă de varză) la foc mic 4-5 ore. Se servesc fierbinţi.
4 comentarii
Citiți mai multe