Treceți la conținutul principal

Friptura leneşului

Nu există nimic mai simplu decât friptura aceasta. Cu condiţia să nu fi leşinat de foame, căci mirosul îţi aţâţă pofta de mâncare într-un fel unic! :))
Ingrediente:
- 1 bucată carne de porc, de preferat cotlet fără os ori ceafă (de data asta a fost ceafă)


Pentru uns friptura, se prepară un sos, gen maioneză, din ingredientele de mai jos:
- 3-4 linguriţe muştar simplu
- 2-3 căţei de usturoi, pisaţi
- 1 linguriţă sare grunjoasă
- 1/2 linguriţă piper negru, măcinat
- 2-3 linguri ulei
- rozmarin
Preparare:
Se unge bucata de carne cu acest sos, se aşează într-o formă termorezistentă (Jena) se acoperă cu folie de aluminiu şi se dă la cuptor:
După circa o oră, se îndepărtează folia, dacă bucata de carne e groasă, se poate tăia, pentru a grăbi prepararea.
Am servit cu cartofi cu brîmză la cuptor:

Etichete:

Comentarii

  1. Dani P.17 ianuarie 2012 la 20:12

    Se aproba ! Da, de ce-i a lenesului ?

    RăspundețiȘtergere
  2. Mirela18 ianuarie 2012 la 12:30

    Pentru ca iti ia doar cateva minute pregatirea ei. :) E drept ca dureaza ceva pana e gata, dar merita asteptarea.

    RăspundețiȘtergere
  3. Ilincaotgramesti18 ianuarie 2012 la 16:14

    Cineva a folosit de curand la mine pe blog expresia "imi curg balele" si era vorba despre un obiect. Eu cum sa spun cand ma uit la friptura ta?!? Fugiti, vin apele???

    RăspundețiȘtergere
  4. Mirela18 ianuarie 2012 la 16:24

    Cred ca esti flamanda! :)))

    RăspundețiȘtergere
  5. Ilincaotgramesti22 ianuarie 2012 la 10:19

    Hi, hi, hi...
    Nu eram. Friptura arata tare imbietor.

    RăspundețiȘtergere
  6. Mirela22 ianuarie 2012 la 21:51

    Adevarat :)

    RăspundețiȘtergere
  7. Unknown6 octombrie 2013 la 23:02

    Oare se poate face si la microunde?

    RăspundețiȘtergere
  8. Mirela9 octombrie 2013 la 22:00

    Aline, e posibil, daca ai MO performant.
    Eu am doar din acela simplu, pt incalzit/decongelat.

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Topcit cu cir de mămăligă

Deci asta e o mâncare pe care o ador, în special vara, când ajung câteva zile la ţară, la ai mei. Îmi aminteşte iremediabil de vremurile copilăriei, mă reîntoarce la matcă, îmi dă sentimentul de apartenenţă la neam şi ţară. Sunt o tradiţionalistă şi nu mă sfiiesc s-o recunosc! Prefer să fie gătită de mama, motiv pentru care o includ tot în categoria "comori din bucătăria mamei", chiar dacă e făcută în colaborare cu tata, ca şi încă vreo două-trei chestii de astea "din popor". Acum îmi dau seama că trebui să-i pozez pe autori, însă ca dovadă nu am decât o farfurie cu mâncare! Topcit cu cir  Ingrediente: 2-3 cepe mărişoare brânză un pic de ulei mărar cir de la mămăligă (zeama sau fiertură de mălai cu apă) Preparare: se căleşte ceapa până se înmoaie, fără a se arde defel se adaugă brânza frământată se lungeşte cu cir se sărează, după gust se înverzeşte cu mărar proaspăt sau congelat.
3 comentarii
Citiți mai multe

Găluşte cu păsat

Din ciclul comorilor de aur ale bunicilor, prestate de mama mea: Găluşte cu păsat La ţară se cheamă găluşte, şi sunt mai mari decât sarmalele cu carne, deşi la noi în Ardeal, se fac mari toate! Ingrediente: 5-6 cepe mari 300-350 g păsat 100 g orez slăninuţă, jumeri 2-3 linguri untură de porc afumătură moare varza acră condimente: sare, piper, delikat cimbru uscat Preparare: Ceapa tăiată solzişori se căleşte în untură. Păsatul foarte bine spălat, în câteva ape, până când aceasta rămâne curată, la fel şi orezul, se adaugă peste ceapă. Se adaugă cimbrul şi se condimenteză. Se pune apă şi se lasă să fiarbă 25-30 minute. Se aleg frunze de varză mari,  pregătite ca pentru sarmale (nervura principală îndepărtată). Se aşează umplutura şi se completează cu o jumară / bucăţică de slăninuţă şi se împachetează la fel ca sarmalele obişnuite. Se fierb cu afumătură, în apă + moare (zeamă de varză) la foc mic 4-5 ore. Se servesc fierbinţi.
4 comentarii
Citiți mai multe

Sirop din muguri de jneapăn

Dumnezeu mă iubește, simt asta în fiecare zi a vieții mele... Nu am făcut sirop din conuri și/sau muguri de brad de mulți ani, din vremea când copiii erau mici. Anul acesta însă, mi-am propus să-l prepar; atâta doar că până am verbalizat, a trecut sezonul. Eram convinsă că am pierdut și ultima șansă, când cineva mi-a oferit muguri de jneapăn, culeși de la munte... Mirosul lor mi-a adus toată pădurea și tot muntele în bucătărie, de-acolo a evadat pe terasă, și apoi în toată curtea... Mi-au adus în minte vacanțele copilărei, petrecute într-un sat de munte, la bunicii materni, când mergeam la fân, trecând prin păduri de conifere umbroase și amețitor de mirositoare... Fiecare picătură din siropul obținut îmi pare aur curat... Sunt fericită pentru că mi-am împlinit un vis! Rețeta: - conuri sau muguri de brad, molid sau alte conifere - apă - zahăr: 1 kg/l de lichid rezultat - lămâie Preparare: Se spală mugurii/conurile și se pun la fiert, într-o cratiță, cu apă care ...
Trimiteți un comentariu
Citiți mai multe