Treceți la conținutul principal

Pandorea jasminoides







Descriere:
- tip de plantă: volubilă
- tulpina: lemnoasă
- frunze: imparipenat-compuse, pieloase
- flori: formă de trompetă, de culoare roz, cu miezul grena

Condiții de cultivare:
- sol: umed, fertil, bine drenat 
- lumină: plin soare / parțial însorit
Se recomandă conducerea plantei / legarea pe suport
Iarna se impune udarea moderată și ideală ar fi temperatura scăzută.
Înmulțirea:
- butași
- marcotare

Planta aceasta a fost achiziționată de la o expoziție de flori, la Timișoara, ocazie minunată în care ne-am întâlnit cu o mulțime de fete-grădinărese... I-au trebuit mai bine de 5 ani penmtru a înflori!


Fișa plantei, realizată de mine pentru un forum de plante, în urmă cu mai mulți ani:
DENUMIREA STIINTIFICA: Pandorea jasminoides, syn. Tecoma jasminoides
DENUMIREA POPULARA: Pandorea (rom.); Bower of beauty (eng.)
FAMILIA: Bignoniaceae
ORIGINEA: Australia, Malaesia
DESCRIEREA PLANTEI:
Tip de planta: arbust peren, catarator, cu ramuri volubile ce se agata prin carcei.
Planta este remarcabila pentru aspectul viguros si cresterea rapida, ca si pentru frumoasele sale flori, grupate in buchete.
Dimensiuni: 4-5 m
Frunzele: imparipenat-compuse, cu 5-9 foliole lanceolate, sesile, cu lungimea intre 3-5 cm.
Florile: mari, tubuloase, pe tipul 5, ating o lungime si un diametru de cca 5 cm, au culoarea: alba, roz, alb cu roz si un parfum placut. Se dezvolta axilar, in panicule terminale. Infloreste vara-toamna.
Fructele: pastai
INMULTIREA:
Se inmulteste in general prin butasi. In luna iulie se preleveaza portiuni de 8 cm din lastarii tineri, in curs de lignificare. Se indeparteaza frunzele bazale, se pudreaza cu hormoni de inradacinare (Radistim). Se planteaza intr-un amestec umed de nisip+turba, in ghivece cu diametrul de 8 cm. Se acopera cu un PET sau punga de plastic transparenta. Se plaseaza la caldura, intr-un spatiu umbrit. Dupa ce apar noile ramuri, se transplanteaza intr-un ghiveci de 15 cm. si se trateaza ca o planta adulta.
De asemenea, se poate inmulti prin marcotaj si seminte.
CONDITII DE CULTIVARE:
Solul: prospat, umed, cu un bun drenaj, fertil, poate fi un amestec de pamant bogat in humus, pamant de frunze si nisip.
Expunerea: in lumina puternica tot anul
Temperatura: rezista pana la temperaturi de minus 6 grade C.
Umiditatea/apa: se uda generos, in perioada de crestere nu se lasa solul sa se usuceintre doua udari. Iarna, se reduce considerabil aportul de apa.
SFATURI DE INGRIJIRE:
Este o excelenta planta de veranda, avand nevoie de lumina buna tot anul, iarna preferand spatiile racoroase.
Planta tanara necesita un tutore simplu, dar avand in vedere faptul ca se dezvolta rapid, necesita spaliere, grilaje sau un stalp.
BOLI SI DAUNATORI:
Boli: Daca frunzele isi pierd stralucirea/culoarea, iar ramurile se degarnisesc la baza, planta nu dispune de suficiente elemente nutritive. Se administreaza ingrasamant, saptamanal in perioada de crestere, iar la transplantare se utilizeaza compost. Tijele degarnisite se indeparteaza dupa inflorire.
Daunatori: cosenila, paduchele cu scut se fixeaza uneori pe ramurile tinere. Se elimina cu ajutorul unui betigas cu vata imbibat in alcool sanitar.
In cazul unui atac sever, se utilizeaza un insecticid sistemic.
SPECII, VARIETATI:
Genul cuprinde doar 6 specii, dintre care 3 originare in Australia
Pandorea jasminoides: este specia cea mai cunoscuta, cu cateva varietati horticole:
P. jasminoiodes „Alba": cu florile complet albe
P. jasminoides „Rosea": cu flori roz
P. jasminoides „Variegata": cu foliajul panasat cu alb.
Pandorea pandorana, originara din Australia si Noua-Guinee, este de asemenea cultivata ca planta de interior. Este o planta foarte viguroasa, decorativa prin frunzisul stralucitor. Florile sunt alb-galbui, cu gatul purpuriu. Plantele tinere prezinta foliajul usor si foarte fin divizat.
SURSE BIBLIOGRAFICE:
http://www.giardinaggio.it/giardino/rampicanti/Pandorea/Pandorea.asphttp://www.jardins-interieurs.com/pl-int-d./pandorea.d.htmlhttp://nature.jardin.free.fr/grimpante/nmauric_pandorea_

Comentarii

  1. Ii merge bine la tine. Si mie imi place, dar nu mai am loc :)

    RăspundețiȘtergere
  2. N-a lipsit mult sa ia calea compostului, de 5 ani o asteptam la cotitura. In primavara am tuns-o aaproape complet, a regenerat si a inflorit.

    RăspundețiȘtergere
  3. Ce faină poate fi, bre! :O
    E parfumată?

    RăspundețiȘtergere
  4. Ruda cumva cu Luleaua turcului (Campsis) ?

    RăspundețiȘtergere
  5. Unde pot gasi si eu Pandorea jasminoides de cumparat?

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Cu siguranta la furnizorii de plante, caci acum sunt foarte multi.

      Ștergere

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Mâncărică de carne afumată cu cir de mămăligă și topșă

Această mâncărică este mai mult decât grozavă, iar mai bună decât o fac părinții mei, căci la asta se lucrează în echipă, nu cred să existe! :) Mâncărica de afumătură Ingrediente: - costițe de porc afumate - mușchi de porc afumat - cârnați de porc afumat - 2 linguri untură - apă rece - cir de mămăligă Preparare: Se taie costițele și mușchiul și se pun la fiert, când sunt aproape fierte, se adaugă cârnații tăiați.  Se prăjesc apoi în untură. Se adaugă cirul de mămăligă. Se mănâncă fierbinte, musai cu mămăligă. Topșa Ingrediente: Mămăliga: făină de porumb, de preferat de la moară, apă, sare Preparare: Se unge ușor tava cu ulei, se așează un strat de mămăligă, apoi unul de brânză, iar la final încă un strat de mămăligă. Se dă la cuptor. Cele două se servesc împreună, cu salată de varză acră. Merg foarte bine cu vin fiert, așa, ca de sezon.

Topcit cu cir de mămăligă

Deci asta e o mâncare pe care o ador, în special vara, când ajung câteva zile la ţară, la ai mei. Îmi aminteşte iremediabil de vremurile copilăriei, mă reîntoarce la matcă, îmi dă sentimentul de apartenenţă la neam şi ţară. Sunt o tradiţionalistă şi nu mă sfiiesc s-o recunosc! Prefer să fie gătită de mama, motiv pentru care o includ tot în categoria "comori din bucătăria mamei", chiar dacă e făcută în colaborare cu tata, ca şi încă vreo două-trei chestii de astea "din popor". Acum îmi dau seama că trebui să-i pozez pe autori, însă ca dovadă nu am decât o farfurie cu mâncare! Topcit cu cir  Ingrediente: 2-3 cepe mărişoare brânză un pic de ulei mărar cir de la mămăligă (zeama sau fiertură de mălai cu apă) Preparare: se căleşte ceapa până se înmoaie, fără a se arde defel se adaugă brânza frământată se lungeşte cu cir se sărează, după gust se înverzeşte cu mărar proaspăt sau congelat.

Găluşte cu păsat

Din ciclul comorilor de aur ale bunicilor, prestate de mama mea: Găluşte cu păsat La ţară se cheamă găluşte, şi sunt mai mari decât sarmalele cu carne, deşi la noi în Ardeal, se fac mari toate! Ingrediente: 5-6 cepe mari 300-350 g păsat 100 g orez slăninuţă, jumeri 2-3 linguri untură de porc afumătură moare varza acră condimente: sare, piper, delikat cimbru uscat Preparare: Ceapa tăiată solzişori se căleşte în untură. Păsatul foarte bine spălat, în câteva ape, până când aceasta rămâne curată, la fel şi orezul, se adaugă peste ceapă. Se adaugă cimbrul şi se condimenteză. Se pune apă şi se lasă să fiarbă 25-30 minute. Se aleg frunze de varză mari,  pregătite ca pentru sarmale (nervura principală îndepărtată). Se aşează umplutura şi se completează cu o jumară / bucăţică de slăninuţă şi se împachetează la fel ca sarmalele obişnuite. Se fierb cu afumătură, în apă + moare (zeamă de varză) la foc mic 4-5 ore. Se servesc fierbinţi.