Merișoarele și-au găsit mai greu locul în bucătăria/cămara mea, căci nu păstram amintiri foarte plăcute despre ele! :))
Țin minte, de câte ori mergeam la Bilbor, după tradiționalul tur al ogrăzii, grajdului cu recensământul pe care-l făceam tuturor orătăniilor, obiectivul următor era cămara bunicilor. În ”casă-sus” așa spuneam casei mari, începeam cu cămara, ne fascinau borcanele, butoaiele, putinele, bidoanele, le-am fi gustat/probat pe toate, dar aveam interdicție, căci odată începute, trebuiau consumate, pentru a nu se strica.
Mirosurile și gusturile întipărite în copilărie rămân asemeni câinilor fideli, însoțindu-ne toată viața!
Merișoarele aveau darul de-a ne stârni curiozitatea de fiecare dată, însă fiind conservate doar cu apă, prima dezamăgire se datora absenței dulcelui, a doua gustului prea pregnant, căci după ce ne turnam în căni și adăugam zahăr, luam doar 2-3 linguri și le abandonam.
Astăzi când, merișoarele au virtuți mult-lăudate, mi-am propus să le reabilitez!
Am făcut chec cu merișoare și câteva borcănele de dulceață.
Ingrediente:
1200 g merișoare bine spălate și scurse
800 g zahăr (data viitoare voi pune maxim 500g)
Preparare:
Le-am preparat după metoda fiertului în reprize:
- 10 minute fără zahăr
- 10 minute cu zahăr
Am turnat dulceața fierbinte în borcanele sterilizate.
Mie imi place enorm gustul lor, dar proaspete nu se gasesc la noi. Sunt minunate in chec si in general la prajituri. Marmelada n-am gustat niciodata.
RăspundețiȘtergereAi dreptate, in chec sunt grozave, iar culoarea lor este fabuloasa!
RăspundețiȘtergere