Treceți la conținutul principal

Calcat de rufe în ţârâit de greiere

E sâmbătă dimineata. M-am trezit cu "capu'n noapte", mi-am baut cafeaua rapid si-am decis c-ar fi intelept să calc rufele inainte de a se încinge afară şi implicit la mansarda.
Rufele le pot călca doar dimineaţa şi doar dacă mă trezesc devreme. Mi se pare o grozavă pierdere de vreme, dar dacă reuşesc să mă trezesc înaintea ceasului, calc cu plăcere, îmi dă senzaţia că e timp furat. Ca şi cum aş folosi din timpul altcuiva.
Pentru că mă uit la TV doar când calc, îmi place să scot masa din debara, să-mi orientez televizorul. Şi calc. 
La un moment dat, aud un ţârâit. Fix în spatele meu, undeva în dreapta sus. Foarte aproape. Am ezitat preţ de o secundă, apoi mi-am luat inima în dinţi. Am facut doi paşi şi-am intrat în debara. Tăcere. Deasupra uşii, ceva verde, profilat pe lavabila violet. M-am urcat pe scaun, pentru a vizualiza complet. Un greiere.Imobil. Silenţios.
Cred că sufăr de semi-zoofobie. Mi-a luat vreo 2 minute să mă hotărăsc ce să fac: să calc în continuare, cu spatele la uşa deasupra căreia era inamicul sonor? Să-nchid toate uşile şi să mă retrag?
Raţiunea a învins, am continuat călcatul. Cred că din jumătate-n jumătate de minut mă uitam în spate. După un timp, dumnealui a coborăt, probabil printr-un salt. O fi fost curios să vadă cine-l deranjează. Stătea cuminte pe prag. Am apelat la ajutoare, am cerut o mătură, l-am direcţionat afară, indicându-i uşa deschisă a balconului. De mai bine de-o oră face ture pe geam şi pe rama uşii. Nu vrea să plece. Ce i-o fi dereglat simţurile?


În faţa lui se deschide natura, iar el stă ca nătângul la mine-n balcon!
Până şi greierii au luat-o razna...



Comentarii

  1. L-o fi atras racoarea din casa sau aroma de cocolino/pervol/etc... =))

    RăspundețiȘtergere
  2. Nu au luat-o raza, esti tu intr-o armoinie supranaturala cu ei:).

    RăspundețiȘtergere
  3. @ Nicol: cred ca l-am adus cu mmana mea in casa, cand am adunat rufele de pe sforile din curte. La ce viteza am, nimic nu ma surprinde. :))
    @ Myky: mi-era frica de el!!!

    RăspundețiȘtergere
  4. eu sunt de vina, lipsesc ghilimelele la ''armonie''

    RăspundețiȘtergere
  5. Mic si nevinovat si ti-a mai si cantat :)

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Topcit cu cir de mămăligă

Deci asta e o mâncare pe care o ador, în special vara, când ajung câteva zile la ţară, la ai mei. Îmi aminteşte iremediabil de vremurile copilăriei, mă reîntoarce la matcă, îmi dă sentimentul de apartenenţă la neam şi ţară. Sunt o tradiţionalistă şi nu mă sfiiesc s-o recunosc! Prefer să fie gătită de mama, motiv pentru care o includ tot în categoria "comori din bucătăria mamei", chiar dacă e făcută în colaborare cu tata, ca şi încă vreo două-trei chestii de astea "din popor". Acum îmi dau seama că trebui să-i pozez pe autori, însă ca dovadă nu am decât o farfurie cu mâncare! Topcit cu cir  Ingrediente: 2-3 cepe mărişoare brânză un pic de ulei mărar cir de la mămăligă (zeama sau fiertură de mălai cu apă) Preparare: se căleşte ceapa până se înmoaie, fără a se arde defel se adaugă brânza frământată se lungeşte cu cir se sărează, după gust se înverzeşte cu mărar proaspăt sau congelat.

Găluşte cu păsat

Din ciclul comorilor de aur ale bunicilor, prestate de mama mea: Găluşte cu păsat La ţară se cheamă găluşte, şi sunt mai mari decât sarmalele cu carne, deşi la noi în Ardeal, se fac mari toate! Ingrediente: 5-6 cepe mari 300-350 g păsat 100 g orez slăninuţă, jumeri 2-3 linguri untură de porc afumătură moare varza acră condimente: sare, piper, delikat cimbru uscat Preparare: Ceapa tăiată solzişori se căleşte în untură. Păsatul foarte bine spălat, în câteva ape, până când aceasta rămâne curată, la fel şi orezul, se adaugă peste ceapă. Se adaugă cimbrul şi se condimenteză. Se pune apă şi se lasă să fiarbă 25-30 minute. Se aleg frunze de varză mari,  pregătite ca pentru sarmale (nervura principală îndepărtată). Se aşează umplutura şi se completează cu o jumară / bucăţică de slăninuţă şi se împachetează la fel ca sarmalele obişnuite. Se fierb cu afumătură, în apă + moare (zeamă de varză) la foc mic 4-5 ore. Se servesc fierbinţi.

Sirop din muguri de jneapăn

Dumnezeu mă iubește, simt asta în fiecare zi a vieții mele... Nu am făcut sirop din conuri și/sau muguri de brad de mulți ani, din vremea când copiii erau mici. Anul acesta însă, mi-am propus să-l prepar; atâta doar că până am verbalizat, a trecut sezonul. Eram convinsă că am pierdut și ultima șansă, când cineva mi-a oferit muguri de jneapăn, culeși de la munte... Mirosul lor mi-a adus toată pădurea și tot muntele în bucătărie, de-acolo a evadat pe terasă, și apoi în toată curtea... Mi-au adus în minte vacanțele copilărei, petrecute într-un sat de munte, la bunicii materni, când mergeam la fân, trecând prin păduri de conifere umbroase și amețitor de mirositoare... Fiecare picătură din siropul obținut îmi pare aur curat... Sunt fericită pentru că mi-am împlinit un vis! Rețeta: - conuri sau muguri de brad, molid sau alte conifere - apă - zahăr: 1 kg/l de lichid rezultat - lămâie Preparare: Se spală mugurii/conurile și se pun la fiert, într-o cratiță, cu apă care ...