Treceți la conținutul principal

Gradina de legume 2010

Mi-au trebuit 6 ani sa ma decid! Mult, putin, Dumnezeu stie. Pana in primavara asta nu mi-am dorit deloc sa pun legume, terenul fiind folositi de oameni mai priceputi decat mine.
Anul asta am decis: punem legume si cumparam curcani! si poate si niste pui care sa devina gaini ouatoare.
In primii ani mi-am rezolvat problema plantelor: achizitii directe (la raft, online)  achizitii prin reprezentanti: gratie unor fete de exceptie, cunoscute pe forumurile de plante, comenzi comunie in strainatate, cu ajutorul unor oameni minunati, schimburi de plante, donatii, etc.
A venit de la sine. Satisfactiile sunt foarte mari.
Sigur c-am inceput cu 3-4 straturi, muncite exemplar, caci am ambitia de-a le avea ingrijite in permanenta. Complet bio, fara ingrasaminte, fara insecticide, pesticide, erbicide sau alte "ide".

Povestea ridichilor

Povestea castravetilor
Povestea morcovilor
Zucchini, zucchini...


Etichete:

Comentarii

  1. Anonim13 august 2010 la 20:32

    am vrut sa revad hibiscusii si am gasit trei povesti "comestibile". Felicitari!

    RăspundețiȘtergere
  2. Mirela14 august 2010 la 13:46

    Din gradina de legume? M-am decis sa n-o las uitarii, fiind primul an trebuia imortalizat evenimentul! :))

    RăspundețiȘtergere
  3. Gradinahobby14 februarie 2012 la 01:39

    Frumoase povesti,lipseste cea mai cea dintre povesti,povestea rosiilor,trebuie sa ne spui si aceasta poveste.
    Succes in tot ceea ce faci!

    RăspundețiȘtergere
  4. Mirela14 februarie 2012 la 20:18

    Of, asta-i povestea gradinii 2010, in acel an am scapat rosiile complet de sub control si s-au umplut de mana.

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Topcit cu cir de mămăligă

Deci asta e o mâncare pe care o ador, în special vara, când ajung câteva zile la ţară, la ai mei. Îmi aminteşte iremediabil de vremurile copilăriei, mă reîntoarce la matcă, îmi dă sentimentul de apartenenţă la neam şi ţară. Sunt o tradiţionalistă şi nu mă sfiiesc s-o recunosc! Prefer să fie gătită de mama, motiv pentru care o includ tot în categoria "comori din bucătăria mamei", chiar dacă e făcută în colaborare cu tata, ca şi încă vreo două-trei chestii de astea "din popor". Acum îmi dau seama că trebui să-i pozez pe autori, însă ca dovadă nu am decât o farfurie cu mâncare! Topcit cu cir  Ingrediente: 2-3 cepe mărişoare brânză un pic de ulei mărar cir de la mămăligă (zeama sau fiertură de mălai cu apă) Preparare: se căleşte ceapa până se înmoaie, fără a se arde defel se adaugă brânza frământată se lungeşte cu cir se sărează, după gust se înverzeşte cu mărar proaspăt sau congelat.
3 comentarii
Citiți mai multe

Găluşte cu păsat

Din ciclul comorilor de aur ale bunicilor, prestate de mama mea: Găluşte cu păsat La ţară se cheamă găluşte, şi sunt mai mari decât sarmalele cu carne, deşi la noi în Ardeal, se fac mari toate! Ingrediente: 5-6 cepe mari 300-350 g păsat 100 g orez slăninuţă, jumeri 2-3 linguri untură de porc afumătură moare varza acră condimente: sare, piper, delikat cimbru uscat Preparare: Ceapa tăiată solzişori se căleşte în untură. Păsatul foarte bine spălat, în câteva ape, până când aceasta rămâne curată, la fel şi orezul, se adaugă peste ceapă. Se adaugă cimbrul şi se condimenteză. Se pune apă şi se lasă să fiarbă 25-30 minute. Se aleg frunze de varză mari,  pregătite ca pentru sarmale (nervura principală îndepărtată). Se aşează umplutura şi se completează cu o jumară / bucăţică de slăninuţă şi se împachetează la fel ca sarmalele obişnuite. Se fierb cu afumătură, în apă + moare (zeamă de varză) la foc mic 4-5 ore. Se servesc fierbinţi.
4 comentarii
Citiți mai multe

Sirop din muguri de jneapăn

Dumnezeu mă iubește, simt asta în fiecare zi a vieții mele... Nu am făcut sirop din conuri și/sau muguri de brad de mulți ani, din vremea când copiii erau mici. Anul acesta însă, mi-am propus să-l prepar; atâta doar că până am verbalizat, a trecut sezonul. Eram convinsă că am pierdut și ultima șansă, când cineva mi-a oferit muguri de jneapăn, culeși de la munte... Mirosul lor mi-a adus toată pădurea și tot muntele în bucătărie, de-acolo a evadat pe terasă, și apoi în toată curtea... Mi-au adus în minte vacanțele copilărei, petrecute într-un sat de munte, la bunicii materni, când mergeam la fân, trecând prin păduri de conifere umbroase și amețitor de mirositoare... Fiecare picătură din siropul obținut îmi pare aur curat... Sunt fericită pentru că mi-am împlinit un vis! Rețeta: - conuri sau muguri de brad, molid sau alte conifere - apă - zahăr: 1 kg/l de lichid rezultat - lămâie Preparare: Se spală mugurii/conurile și se pun la fiert, într-o cratiță, cu apă care ...
Trimiteți un comentariu
Citiți mai multe