Gradina & Bucataria Mirelei

Flori de toamna, care-ti bucura ochii si-ti incalzesc sufletul:

Emotie de toamna: A venit, a venit toamna, acopera-mi inima cu ceva, cu umbra unui copac, sau mai bine, cu umbra ta... Si alte emotii...

... am pregatit si-am pus masa: ... mi-am si mi-au urat santate si viata lunga: ... am multumit tuturor celor care s-au gandit la mine... ...si-am plans... Si la mai bine de o luna dupa eveniment, sunt fericita! Fericita, caci Dumnezeu este bun.

Daca as putea, as cumpara niste bunavointa, ca tot mi-au ramas niste bani pe card! Dar nu toate lucrurile pot fi cumparate, iar starea de spirit cu atat mai putin. Mi-as dori, pe langa bunavointa, un pic de voie buna, vreo juma' de kil de pofta de viata si cateva sute de grame de optimism. Pana cand portile se vor redeschide, raman cu angoasa, cu neputinta, cu lucruri incepute ori doar planificate. Si cu aceeasi lehamite.

Nu-mi dau seama exact daca aceasta stare e generata automat, o data cu schimbarea anotimpurilor. Nu constientizez acum daca ma apuca ritmic, ori in rastimpuri. Ca sa o definesc, as putea spune ca lehamitea reprezinta lipsa de chef. de tot si de toate. E ca o cadere libera, ori ca o plutire intre doua lumi. Si mi-am jurat, cand am trecut prin momente de maxima nefericire, ca ma voi bucura de fiecare zi a vietii mele. Dar uit repede juramintele! Starea de lehamite, in cazul meu, consta in faptul ca nu mi se leaga nimic. Ma simt uzata, golita, as dormi, dar imi dau seama ca pierd timpul. Si-atunci, ma angrenez in cate ceva care nu are legatura cu termenele foarte precise ori cu sarcinile stringente. Mi-e urat sa fac transferul plantelor de pe terasa. Mi-e sila sa le replantez in ghivece pe cele exilate in gradina, pe perioada verii. Aman udarea plantelor, pana cand sucombeaza unele.  Nu-mi mai simt casa prietenoasa, ma simt in vizita, ma intriga dezordinea / murdaria, dar nu-mi gasesc...