Treceți la conținutul principal

Dulceţuri de vară, pentru la iarnă! :)))

Dumnezeu ne-a binecuvântat cu rădăcini sănătoase. Tatăl meu este de loc dintr-o zonă de deal, cu clima mult mai blândă decât cea în care locuiesc eu. Tărâm de basm al copilăriei, ţara fructelor care cresc din belşug nestropite şi ne-E-uite de nimeni!
Copiii şi nepoatele mele au moştenit dragostea de vacanţe la ţară, aşa cum parcă mai ieri eu şi sora mea  o făceam.
Tradiţia cerea ca prima duminică din iulie să ne găsească la ţară, pentru a putea merge la Târgul Cireşelor. Până şi pasiunea asta au moştenit-o copiii noştri, deşi nu e mare lucru, iar anul asta bâlciul a fost parcă şi mai jos decât altă-dată.
Am reuşit să evadez şi eu pentru două zile jumate la ai mei, în ţinutul uitat de timp, fără semnal la mobil şi fără conexiune la internet! Din păcate a plouat mult, abia am prins câteva ore în care am cutreierat grădinile şi-am cules fructe: cireşe, cireşe amare, vişine.
Şi-am făcut dulceţuri!!!!
Toate reţetele se bazează pe aceeaşi procedură, aceleaşi cantităţi, excepţie fiind felul fructelor.


Ingrediente:
1 kg de fructe, cântărite după ce au fost curăţate de sâmburi
1 kg de zahăr/1kg de fructe
1 lămâie (zeama)
Preparare:
Fructele amestecate cu zahărul şi zeama de lămâie, se lasă 3-4 (sau mai multe ore), pentru a extrage sucul din fructe.
Se fierb la foc mare, dar nu direct pe flacără, 40-50 minute, sau, până când se leagă.
Se toarnă fierbinte în borcanele bine spălate şi sterilizate în cuptor, închizându-se repede capacele.
Se întorc pe capac 20-30 minute, apoi se readuc în poziţia normală, se ţin în pături până a doua zi.


Dulceaţă de cireşe amare




Dulceaţă de vişine




Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Topcit cu cir de mămăligă

Deci asta e o mâncare pe care o ador, în special vara, când ajung câteva zile la ţară, la ai mei. Îmi aminteşte iremediabil de vremurile copilăriei, mă reîntoarce la matcă, îmi dă sentimentul de apartenenţă la neam şi ţară. Sunt o tradiţionalistă şi nu mă sfiiesc s-o recunosc! Prefer să fie gătită de mama, motiv pentru care o includ tot în categoria "comori din bucătăria mamei", chiar dacă e făcută în colaborare cu tata, ca şi încă vreo două-trei chestii de astea "din popor". Acum îmi dau seama că trebui să-i pozez pe autori, însă ca dovadă nu am decât o farfurie cu mâncare! Topcit cu cir  Ingrediente: 2-3 cepe mărişoare brânză un pic de ulei mărar cir de la mămăligă (zeama sau fiertură de mălai cu apă) Preparare: se căleşte ceapa până se înmoaie, fără a se arde defel se adaugă brânza frământată se lungeşte cu cir se sărează, după gust se înverzeşte cu mărar proaspăt sau congelat.

Găluşte cu păsat

Din ciclul comorilor de aur ale bunicilor, prestate de mama mea: Găluşte cu păsat La ţară se cheamă găluşte, şi sunt mai mari decât sarmalele cu carne, deşi la noi în Ardeal, se fac mari toate! Ingrediente: 5-6 cepe mari 300-350 g păsat 100 g orez slăninuţă, jumeri 2-3 linguri untură de porc afumătură moare varza acră condimente: sare, piper, delikat cimbru uscat Preparare: Ceapa tăiată solzişori se căleşte în untură. Păsatul foarte bine spălat, în câteva ape, până când aceasta rămâne curată, la fel şi orezul, se adaugă peste ceapă. Se adaugă cimbrul şi se condimenteză. Se pune apă şi se lasă să fiarbă 25-30 minute. Se aleg frunze de varză mari,  pregătite ca pentru sarmale (nervura principală îndepărtată). Se aşează umplutura şi se completează cu o jumară / bucăţică de slăninuţă şi se împachetează la fel ca sarmalele obişnuite. Se fierb cu afumătură, în apă + moare (zeamă de varză) la foc mic 4-5 ore. Se servesc fierbinţi.

Sirop din muguri de jneapăn

Dumnezeu mă iubește, simt asta în fiecare zi a vieții mele... Nu am făcut sirop din conuri și/sau muguri de brad de mulți ani, din vremea când copiii erau mici. Anul acesta însă, mi-am propus să-l prepar; atâta doar că până am verbalizat, a trecut sezonul. Eram convinsă că am pierdut și ultima șansă, când cineva mi-a oferit muguri de jneapăn, culeși de la munte... Mirosul lor mi-a adus toată pădurea și tot muntele în bucătărie, de-acolo a evadat pe terasă, și apoi în toată curtea... Mi-au adus în minte vacanțele copilărei, petrecute într-un sat de munte, la bunicii materni, când mergeam la fân, trecând prin păduri de conifere umbroase și amețitor de mirositoare... Fiecare picătură din siropul obținut îmi pare aur curat... Sunt fericită pentru că mi-am împlinit un vis! Rețeta: - conuri sau muguri de brad, molid sau alte conifere - apă - zahăr: 1 kg/l de lichid rezultat - lămâie Preparare: Se spală mugurii/conurile și se pun la fiert, într-o cratiță, cu apă care ...