Treceți la conținutul principal

Friptură Cotlet de porc la cuptor

Relativ recent am descoperit cotletul dezosat, mă rog, l-am redescoperit şi îmi place să încerc tot soiul de reţete, inspirate şi adaptate după ceea ce găsesc pe net.
Cu ceva vreme în urmă, am dat peste o reţetă de friptură a la Jamie Oliver, cred că pe blogul Mayei, însă atunci când am avut nevoie, pur şi simplu nu am mai aflat-o!
Sâmbătă, am grădinărit până spre seară, când am plecat la ţară, la ai mei. Îmi doream o mâncare bună, dar care să nu necesite prea mult prezenţa mea în bucătărie! :))
Ingrediente:
- cotlet dezosat de porc
- 2-3 linguri ulei de măsline
- usturoi
- salvie
- rozmarin
- muştar (asta nu face parte din reţeta originală, dar am vrut eu să-l adaug)
- sare, piper
Preparare:
Maglavaisul pentru îmbrăcat friptura: 
- usturoiul pisat sa amestecă cu rozmarinul şi salvia mărunţite, ideal ar fi să se întâlnească astea toate într-un mojar (deocamdată îmi lipseşte, dar promit să remediez aspectul!) 
- se adaugă sare şi uleiul de măsline
- opţional: 1-2 linguri muştar
Se omogenizează, obţinându-se un soi de maioneză, cu care se unge carnea sărată şi piperată, respectiv se introduce în crestăturile pe care le facem pe partea sa superioară.
Cel mai interesant este însă modul de frigere: pe grătarul cuptorului aragazului! Iar dedesubt se pune o tavă cu apă, pentru a nu murdări cuptorul mai mult decât este permis.
Eu am fiert câţiva cartofi mici, bine spălaţi, cu tot cu coajă, iar la un moment dat, i-am plasat în tava de dedebubtul fripturii.
Nu ştiu cât trebuie să stea într-un cuptor normal, căci al meu e mai nebun din fire şi a zăcut vreo 3 ore, după 2 ore am îndrăznit s-o întorc, deşi cred că puteam şi mai repede.
Cert este că nebunia asta de friptură miroase de cum ai băgat-o în cuptor...iar dacă ţi-e foarte foame, ai cam păţit-o! :))







Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Topcit cu cir de mămăligă

Deci asta e o mâncare pe care o ador, în special vara, când ajung câteva zile la ţară, la ai mei. Îmi aminteşte iremediabil de vremurile copilăriei, mă reîntoarce la matcă, îmi dă sentimentul de apartenenţă la neam şi ţară. Sunt o tradiţionalistă şi nu mă sfiiesc s-o recunosc! Prefer să fie gătită de mama, motiv pentru care o includ tot în categoria "comori din bucătăria mamei", chiar dacă e făcută în colaborare cu tata, ca şi încă vreo două-trei chestii de astea "din popor". Acum îmi dau seama că trebui să-i pozez pe autori, însă ca dovadă nu am decât o farfurie cu mâncare! Topcit cu cir  Ingrediente: 2-3 cepe mărişoare brânză un pic de ulei mărar cir de la mămăligă (zeama sau fiertură de mălai cu apă) Preparare: se căleşte ceapa până se înmoaie, fără a se arde defel se adaugă brânza frământată se lungeşte cu cir se sărează, după gust se înverzeşte cu mărar proaspăt sau congelat.

Găluşte cu păsat

Din ciclul comorilor de aur ale bunicilor, prestate de mama mea: Găluşte cu păsat La ţară se cheamă găluşte, şi sunt mai mari decât sarmalele cu carne, deşi la noi în Ardeal, se fac mari toate! Ingrediente: 5-6 cepe mari 300-350 g păsat 100 g orez slăninuţă, jumeri 2-3 linguri untură de porc afumătură moare varza acră condimente: sare, piper, delikat cimbru uscat Preparare: Ceapa tăiată solzişori se căleşte în untură. Păsatul foarte bine spălat, în câteva ape, până când aceasta rămâne curată, la fel şi orezul, se adaugă peste ceapă. Se adaugă cimbrul şi se condimenteză. Se pune apă şi se lasă să fiarbă 25-30 minute. Se aleg frunze de varză mari,  pregătite ca pentru sarmale (nervura principală îndepărtată). Se aşează umplutura şi se completează cu o jumară / bucăţică de slăninuţă şi se împachetează la fel ca sarmalele obişnuite. Se fierb cu afumătură, în apă + moare (zeamă de varză) la foc mic 4-5 ore. Se servesc fierbinţi.

Sirop din muguri de jneapăn

Dumnezeu mă iubește, simt asta în fiecare zi a vieții mele... Nu am făcut sirop din conuri și/sau muguri de brad de mulți ani, din vremea când copiii erau mici. Anul acesta însă, mi-am propus să-l prepar; atâta doar că până am verbalizat, a trecut sezonul. Eram convinsă că am pierdut și ultima șansă, când cineva mi-a oferit muguri de jneapăn, culeși de la munte... Mirosul lor mi-a adus toată pădurea și tot muntele în bucătărie, de-acolo a evadat pe terasă, și apoi în toată curtea... Mi-au adus în minte vacanțele copilărei, petrecute într-un sat de munte, la bunicii materni, când mergeam la fân, trecând prin păduri de conifere umbroase și amețitor de mirositoare... Fiecare picătură din siropul obținut îmi pare aur curat... Sunt fericită pentru că mi-am împlinit un vis! Rețeta: - conuri sau muguri de brad, molid sau alte conifere - apă - zahăr: 1 kg/l de lichid rezultat - lămâie Preparare: Se spală mugurii/conurile și se pun la fiert, într-o cratiță, cu apă care ...