Treceți la conținutul principal

Călimani, sfârşit de iulie...

acă ani de zile am "uitat" de Călimanii la poalele cărora ne ducem zilele, iată că primăvara şi vara trecută am reuşit să ajungem de două ori, prima dată la sfârşitul lunii mai, iar apoi, la final de iunie.
Din păcate, niciuna dintre aceste luni nu coincide cu sezonul spectaculos al vegetaţiei, cel mai mult mi-am dorit să văd Rhododendronul, din păcate trecut deja, după jumătatea lui iulie.
Cu toate acestea, de fiecare dată, ochiul şi sufletul mi-au fost bucurate de peisaje dar şi de alte plante.
Pe drumuri de munte...
Covorul încântător al jnepenişului Pinus mugo, atenuând peisajul antropizat: - muntele feliat pentru exploatarea de sulf, din perioada sociaismului.
Vedere de ansamblu
Şerpuind, se arată drumul spre Dealul Alb...

Ienuperi, jnepeni, pietre...
Împărăţia grohotişurilor îngemănate cu zarea
Lacul Iezer oglindind albastrul cerului



Merişor Vaccinium vitis-idaea  
Afin Vaccinum myrtillus
Campanula alpina
Campanula patula


 Vicia?
 Anemone pulsatila?







Coborând pe drumul forestier străjuit de falnicii molizi...
... pe lângă pârâul de munte furios...
...am încremenit, văzând florile albastre, legănate pe tulpinile foarte înalte, identificată cu ajutorul Danielei ca fiind Aconitum (omag) 

Comentarii

  1. Splendida excursia, mi-a amintit de Retezat, eu acolo am haladuit in tinerete ... Toate mi-au placut dar la afine, am inghitit in sec, imi plac la nebunie si in Grecia nu le gasesc.
    Floarea aia albastra, e omag. se gaseste si de cumparat. Atentie, e otravitoare, dar e o minune in gradina ...
    Numai bine, Mirela !

    RăspundețiȘtergere
  2. Dani, ma bucur ca ti-a placut excursia noastra si iti multumesc din suflet pentru ajutorul cu identificarea plantei.
    Si noi iubim muntele, iar fructele de padure sunt preferatele noastre cand vine vorba de dulceturi si prajituri ;))
    Grecia e binecuvantata cu alte minunatii, chiar daca lipsesc afinele.

    RăspundețiȘtergere
  3. Frumoasa excursie, Mirela!
    Mi-ai facut pofta de munte :)))
    Si daca doresti omag, eu am in gradina, la primavara dai de veste si-ti trimit cu drag cateva radacini ( de fapt seamna mai mult cu bulbii:))

    RăspundețiȘtergere
  4. Daniela, cred ca si pe mine m-a apucat dorul de munte, caci am gasit pozele uitate in PC si am reconstituit excursia, dupa atatea luni! :))
    In privinta omagului, daca ai, mi-ar face mare placere sa primesc.
    Oare ce as putea sa-ti ofer?
    Te imbratisez,
    Mirela

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Topcit cu cir de mămăligă

Deci asta e o mâncare pe care o ador, în special vara, când ajung câteva zile la ţară, la ai mei. Îmi aminteşte iremediabil de vremurile copilăriei, mă reîntoarce la matcă, îmi dă sentimentul de apartenenţă la neam şi ţară. Sunt o tradiţionalistă şi nu mă sfiiesc s-o recunosc! Prefer să fie gătită de mama, motiv pentru care o includ tot în categoria "comori din bucătăria mamei", chiar dacă e făcută în colaborare cu tata, ca şi încă vreo două-trei chestii de astea "din popor". Acum îmi dau seama că trebui să-i pozez pe autori, însă ca dovadă nu am decât o farfurie cu mâncare! Topcit cu cir  Ingrediente: 2-3 cepe mărişoare brânză un pic de ulei mărar cir de la mămăligă (zeama sau fiertură de mălai cu apă) Preparare: se căleşte ceapa până se înmoaie, fără a se arde defel se adaugă brânza frământată se lungeşte cu cir se sărează, după gust se înverzeşte cu mărar proaspăt sau congelat.

Găluşte cu păsat

Din ciclul comorilor de aur ale bunicilor, prestate de mama mea: Găluşte cu păsat La ţară se cheamă găluşte, şi sunt mai mari decât sarmalele cu carne, deşi la noi în Ardeal, se fac mari toate! Ingrediente: 5-6 cepe mari 300-350 g păsat 100 g orez slăninuţă, jumeri 2-3 linguri untură de porc afumătură moare varza acră condimente: sare, piper, delikat cimbru uscat Preparare: Ceapa tăiată solzişori se căleşte în untură. Păsatul foarte bine spălat, în câteva ape, până când aceasta rămâne curată, la fel şi orezul, se adaugă peste ceapă. Se adaugă cimbrul şi se condimenteză. Se pune apă şi se lasă să fiarbă 25-30 minute. Se aleg frunze de varză mari,  pregătite ca pentru sarmale (nervura principală îndepărtată). Se aşează umplutura şi se completează cu o jumară / bucăţică de slăninuţă şi se împachetează la fel ca sarmalele obişnuite. Se fierb cu afumătură, în apă + moare (zeamă de varză) la foc mic 4-5 ore. Se servesc fierbinţi.

Sirop din muguri de jneapăn

Dumnezeu mă iubește, simt asta în fiecare zi a vieții mele... Nu am făcut sirop din conuri și/sau muguri de brad de mulți ani, din vremea când copiii erau mici. Anul acesta însă, mi-am propus să-l prepar; atâta doar că până am verbalizat, a trecut sezonul. Eram convinsă că am pierdut și ultima șansă, când cineva mi-a oferit muguri de jneapăn, culeși de la munte... Mirosul lor mi-a adus toată pădurea și tot muntele în bucătărie, de-acolo a evadat pe terasă, și apoi în toată curtea... Mi-au adus în minte vacanțele copilărei, petrecute într-un sat de munte, la bunicii materni, când mergeam la fân, trecând prin păduri de conifere umbroase și amețitor de mirositoare... Fiecare picătură din siropul obținut îmi pare aur curat... Sunt fericită pentru că mi-am împlinit un vis! Rețeta: - conuri sau muguri de brad, molid sau alte conifere - apă - zahăr: 1 kg/l de lichid rezultat - lămâie Preparare: Se spală mugurii/conurile și se pun la fiert, într-o cratiță, cu apă care ...