Treceți la conținutul principal

Cozonac Rosenkrantz




Deci, DA! :))) Am făcut primul cozonac din viaţa mea! :)))
Reţeta asta aparţine Gabrielei . Jos pălăria!


Ingrediente:
- 400 g făină
- 2 ouă
- un praf sare
- arome: zahăr vanilat, coajă de lămâie rasă, esenţă de rom
- 110 ml lapte
- 25 g drojdie
- 3 linguri de zahăr pentru lapte
- 130 g unt
- 6 linguri de zahăr pentru unt
- 12 linguri de zahăr, pentru caramelizat
- miez de nucă măcinat


Preparare:
Caramelizăm zahărul într-o cratiţă, avem grijă să nu se ardă deloc (devine amar) şi o rotim, pentru a tapeta uniform fundul şi pereţii cu caramel.
Făina (400 g) cernută + 2 ouă + 1 praf sare + aromele se amestecă uşor într-un castron.
Laptele călduţ + 3 linguri zahăr + drojdia (25 g) se amestecă şi se lasă un pic la dospit.
Se toarnă apoi uşor, în porţii mici, peste făină.
Se frământă pe blatul de lucru, presărat cu făină, 10-15 minute.
Întindem aluatul într-o formă dreptunghiulară, se unge cu crema de unt (aici era s-o feştelesc ... am topit untul şi la mine a fost sirop de unt cu zahăr, în loc de cremă, fir-ar!). Crema asta presupune amestecare untului (130 g) cu zahărul (6 linguri)!
Deasupra untului, se presară nuca măcinată, uniform, într-un strat considerabil, apoi se presează uşor cu mâna, pentru a facilita aderarea la substrat.
Se rulează, obţinând un sul, care se taie apoi în 6-7 bucăţi (eu am tăiat 6).
Rulouriule obţinute se aşează în picioare, în cratiţa cu zahărul caramelizat.
Se lasă la dospit o oră.
Se coace în cuptorul preîncălzit, la treaptas 4-5 în cel cu ventilator, circa 60 de minute.
Imediat ce s-a copt, se răstoarnă pe o farfurie, altfel zahărul se va întări, iar operaţiunea devine imposibilă.





Comentarii

  1. Foarte frumos arata.Si eu am facut anul trecut din asta,tot dupa reteta Gabrielei,daca tin bine minte

    RăspundețiȘtergere
  2. Am fost realmente incantata de reusita, caci doar in adolescenta am mai incercat - varianta clasica - si-a fost un esec total! :))

    RăspundețiȘtergere
  3. Vai, ce-mi faci tu mie cu minunatia asta :D !! si dau peste el tocmai azi cind dragul meu cintar arata cu 1 kg mai mult peste ceea ce oricum imi doresc cu disperare sa dau jos :))
    Hmmm...dar poate ca va "pica" bine in week-end-ul ce vine...adica taman cind incepe sa se instaleze "depresia" dupa atita dulce de sarbatori ;)
    Ploua afara , ploua-n gura ....crocant si pufos totodata ? merge o cafeluta linga ? si un glob de inghetata :D ? hmmm....uite cum "pacatuiesc prin pofta" si inca azi e sarbatoare ;)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Teodora, nu este excesiv de dulce. Crusta crocanta vine la fix! Nu-ti rupi dintii in zaharul caramel, iar miezul e moale si bun.
      Da, merge de minune cu cafea, ce ceai sau cu lapte caldut.

      Ștergere
  4. reteta asta circula de ani buni pe internet si tare curioasa sunt care o fi povestea acestui cozonac nemtesc????Il fac de cate ori vreau sa fac ceva USOR si buuuuuuun....belea... se pune unde nu trebuie!!!

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Topcit cu cir de mămăligă

Deci asta e o mâncare pe care o ador, în special vara, când ajung câteva zile la ţară, la ai mei. Îmi aminteşte iremediabil de vremurile copilăriei, mă reîntoarce la matcă, îmi dă sentimentul de apartenenţă la neam şi ţară. Sunt o tradiţionalistă şi nu mă sfiiesc s-o recunosc! Prefer să fie gătită de mama, motiv pentru care o includ tot în categoria "comori din bucătăria mamei", chiar dacă e făcută în colaborare cu tata, ca şi încă vreo două-trei chestii de astea "din popor". Acum îmi dau seama că trebui să-i pozez pe autori, însă ca dovadă nu am decât o farfurie cu mâncare! Topcit cu cir  Ingrediente: 2-3 cepe mărişoare brânză un pic de ulei mărar cir de la mămăligă (zeama sau fiertură de mălai cu apă) Preparare: se căleşte ceapa până se înmoaie, fără a se arde defel se adaugă brânza frământată se lungeşte cu cir se sărează, după gust se înverzeşte cu mărar proaspăt sau congelat.

Sirop din muguri de jneapăn

Dumnezeu mă iubește, simt asta în fiecare zi a vieții mele... Nu am făcut sirop din conuri și/sau muguri de brad de mulți ani, din vremea când copiii erau mici. Anul acesta însă, mi-am propus să-l prepar; atâta doar că până am verbalizat, a trecut sezonul. Eram convinsă că am pierdut și ultima șansă, când cineva mi-a oferit muguri de jneapăn, culeși de la munte... Mirosul lor mi-a adus toată pădurea și tot muntele în bucătărie, de-acolo a evadat pe terasă, și apoi în toată curtea... Mi-au adus în minte vacanțele copilărei, petrecute într-un sat de munte, la bunicii materni, când mergeam la fân, trecând prin păduri de conifere umbroase și amețitor de mirositoare... Fiecare picătură din siropul obținut îmi pare aur curat... Sunt fericită pentru că mi-am împlinit un vis! Rețeta: - conuri sau muguri de brad, molid sau alte conifere - apă - zahăr: 1 kg/l de lichid rezultat - lămâie Preparare: Se spală mugurii/conurile și se pun la fiert, într-o cratiță, cu apă care ...

Găluşte cu păsat

Din ciclul comorilor de aur ale bunicilor, prestate de mama mea: Găluşte cu păsat La ţară se cheamă găluşte, şi sunt mai mari decât sarmalele cu carne, deşi la noi în Ardeal, se fac mari toate! Ingrediente: 5-6 cepe mari 300-350 g păsat 100 g orez slăninuţă, jumeri 2-3 linguri untură de porc afumătură moare varza acră condimente: sare, piper, delikat cimbru uscat Preparare: Ceapa tăiată solzişori se căleşte în untură. Păsatul foarte bine spălat, în câteva ape, până când aceasta rămâne curată, la fel şi orezul, se adaugă peste ceapă. Se adaugă cimbrul şi se condimenteză. Se pune apă şi se lasă să fiarbă 25-30 minute. Se aleg frunze de varză mari,  pregătite ca pentru sarmale (nervura principală îndepărtată). Se aşează umplutura şi se completează cu o jumară / bucăţică de slăninuţă şi se împachetează la fel ca sarmalele obişnuite. Se fierb cu afumătură, în apă + moare (zeamă de varză) la foc mic 4-5 ore. Se servesc fierbinţi.