Treceți la conținutul principal

Lavaglut

Un trandafir minunat, de tip floribunda, înfloreşte bogat, conform literaturii de specialitate, în buchete mari.
La mine n-a fost tocmai aşa, căci, conform prostului obicei, nicio plantă n-a fost plantată de la bun început în locul corespunzător, şi-a suferit, cel puţin o mutare. Motiv pentru care acesta e primul an în care domnul Lavaglut începe să arate ce poate!
Sintetizez aici informaţii legate de plantare şi îngrijire, adaptate de la Rosafruct şi combinate cu observaţiile personale.
Plantarea:
e recomandabil să se facă toamna, în octombrie-noiembrie, în gropi de cca 40 x 40 x 40 cm, obligatorie fiind mocirlirea rădăcinilor şi amenajarea fundului gropii - un mic muşuroi: pământ reavăn, soluţe de bălegar + sol + apă.
Distanţa recomandată este de 0,5 m între plante.
Tăierea:
- toamna: se scurtează uşor, deşi eu prefer să-i las netăiaţi, întrucât iernile sunt ultrageroase şi foarte lungi
- primăvara: se recomandă lăsarea a 7-8 ramuri cu 7-8 muguri, însă din aceleaşi motive de iaaarnă, trebuie să-i tund drastic, căci îngheaţă.
- vara: se îndepărtează florile ofilite + 2-3 frunze
Dăunători:
- până acum nu am observat niciun fel de sensibilitate, cu toate că foarte mulţi din trandafirii mei au pureci verzi.
Talie:
60/40 cm
Culoare: 
roşu-închis, grena, o catifea regală, i-aş spune, extrem de greu de prins în fotografii.
Parfum:
- uşor






Comentarii

  1. Răspunsuri
    1. Hosta aia a scapat nemutata! :))) Da'mi place si mie combinatia.

      Ștergere
  2. Parca au in petale catifeau din hainele vechi ale printilor si printeselor. Asa imi da impresia :))
    Pupici!

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Topcit cu cir de mămăligă

Deci asta e o mâncare pe care o ador, în special vara, când ajung câteva zile la ţară, la ai mei. Îmi aminteşte iremediabil de vremurile copilăriei, mă reîntoarce la matcă, îmi dă sentimentul de apartenenţă la neam şi ţară. Sunt o tradiţionalistă şi nu mă sfiiesc s-o recunosc! Prefer să fie gătită de mama, motiv pentru care o includ tot în categoria "comori din bucătăria mamei", chiar dacă e făcută în colaborare cu tata, ca şi încă vreo două-trei chestii de astea "din popor". Acum îmi dau seama că trebui să-i pozez pe autori, însă ca dovadă nu am decât o farfurie cu mâncare! Topcit cu cir  Ingrediente: 2-3 cepe mărişoare brânză un pic de ulei mărar cir de la mămăligă (zeama sau fiertură de mălai cu apă) Preparare: se căleşte ceapa până se înmoaie, fără a se arde defel se adaugă brânza frământată se lungeşte cu cir se sărează, după gust se înverzeşte cu mărar proaspăt sau congelat.

Găluşte cu păsat

Din ciclul comorilor de aur ale bunicilor, prestate de mama mea: Găluşte cu păsat La ţară se cheamă găluşte, şi sunt mai mari decât sarmalele cu carne, deşi la noi în Ardeal, se fac mari toate! Ingrediente: 5-6 cepe mari 300-350 g păsat 100 g orez slăninuţă, jumeri 2-3 linguri untură de porc afumătură moare varza acră condimente: sare, piper, delikat cimbru uscat Preparare: Ceapa tăiată solzişori se căleşte în untură. Păsatul foarte bine spălat, în câteva ape, până când aceasta rămâne curată, la fel şi orezul, se adaugă peste ceapă. Se adaugă cimbrul şi se condimenteză. Se pune apă şi se lasă să fiarbă 25-30 minute. Se aleg frunze de varză mari,  pregătite ca pentru sarmale (nervura principală îndepărtată). Se aşează umplutura şi se completează cu o jumară / bucăţică de slăninuţă şi se împachetează la fel ca sarmalele obişnuite. Se fierb cu afumătură, în apă + moare (zeamă de varză) la foc mic 4-5 ore. Se servesc fierbinţi.

Sirop din muguri de jneapăn

Dumnezeu mă iubește, simt asta în fiecare zi a vieții mele... Nu am făcut sirop din conuri și/sau muguri de brad de mulți ani, din vremea când copiii erau mici. Anul acesta însă, mi-am propus să-l prepar; atâta doar că până am verbalizat, a trecut sezonul. Eram convinsă că am pierdut și ultima șansă, când cineva mi-a oferit muguri de jneapăn, culeși de la munte... Mirosul lor mi-a adus toată pădurea și tot muntele în bucătărie, de-acolo a evadat pe terasă, și apoi în toată curtea... Mi-au adus în minte vacanțele copilărei, petrecute într-un sat de munte, la bunicii materni, când mergeam la fân, trecând prin păduri de conifere umbroase și amețitor de mirositoare... Fiecare picătură din siropul obținut îmi pare aur curat... Sunt fericită pentru că mi-am împlinit un vis! Rețeta: - conuri sau muguri de brad, molid sau alte conifere - apă - zahăr: 1 kg/l de lichid rezultat - lămâie Preparare: Se spală mugurii/conurile și se pun la fiert, într-o cratiță, cu apă care ...