Chec cu cacao si urda

Urda proaspata, pufoasa, imediat dupa ce s-a scurs de zer, îmi aminteşte invariabil de copilărie. Bunicii mei locuiau într-un sat de munte, renumit pentru brânzeturi şi lactate. Aveau multe vite şi le venea rândul de câteva ori pe vară la încegat, respectiv zile în care li se cuvenea laptele tuturor vacilor din stână şi făceau nişte caşi imenşi, care după ce dospeau se transformau în brânză frământată cu sare şi bătută bine în bărbinţe, ca principal produs. Mai era apoi jântuitul cu care făcea mama minunata zamă de şalate, ori dregea tocăniţa de viţel, care căpăta un gust acrişor inegalabil. Smântâna groasă în sticle de apă minerală din care era aproape imposibil să o scoţi şi laptele acru în fidileş şi untul bătut în...îmi scapă numele şi groşciorul şi mai ales era urda, albă, pufoasă, călduţă încă, învelită în tifon şi lăsată la scurs. Toate erau bune şi fac parte din copilărie şi-au trecut mulţi ani de-atunci şi-aproape le-am uitat gustul...
Dacă apucă să stea in frigider, imi iau adio de la urdă cu regret si-o donez cainilor, ca ei nu sunt mofturosi.
De data aceasta, am decis că trebuie să o valorific cumva şi-am găsit o reţetă foarte simplă, foarte rapidă şi extrem de gustoasă.
Ingrediente
Aluat:
20 linguri de făină albă
20 linguri de lapte
15 linguri de zahăr
15 linguri de ulei
3 ouă întregi
3 linguri de cacao
1 praf de copt
Se amestecă/mixează toate ingredientele şi se repartizează în tava tapetată cu hârtie de copt.
Crema:
500 g urdă
2 ouă
6 linguri de zahăr
2 plicuri zahăr vanilat
coajă rasă de lămâie
Ingredientele se mixează şi se repartizează în tavă, peste aluat.
Apoi se amestecă uşor cu aluatul, pentru a se întrepătrunde culorile (acum am vazut că e recomandată o furculiţă pentru această operaţiune, eu am folosit ligura şi nici n-am fost prea conştiincioasă!!!) :))
Se coace în cuptorul preîncălzit, primele 15-20 minute la foc mare, apoi se reduce spre mediu.

Adaptare după reţeta de aici .