Treceți la conținutul principal

De ziua mea...

... am pregatit si-am pus masa:


... mi-am si mi-au urat santate si viata lunga:


... am multumit tuturor celor care s-au gandit la mine...


...si-am plans...


Si la mai bine de o luna dupa eveniment, sunt fericita!
Fericita, caci Dumnezeu este bun.
Etichete:

Comentarii

  1. arcadia13 septembrie 2010 la 21:45

    La multi ani! Dupa sanatate tie si alor tai, tot ce-ti doresti să primesti! :*

    RăspundețiȘtergere
  2. Mirela13 septembrie 2010 la 22:46

    Saru'mana!
    Gandurile bune ti le intorc si eu.

    RăspundețiȘtergere
  3. ilincaotgramesti14 septembrie 2010 la 09:08

    Femeie, ai cele mai fine glezne din lume! Esti una din cele mai deschise si mai generoase fiinte pe care le-am intalnit de-o buna vreme incoace! Ai o familie frumoasa! O casa grea...cu trei barbati si multe suflete verzi pe capul tau de locuitor! Sa fii sanatoasa multi, multi ani de-acum incolo ca sa te poti bucura de tot ceea ce ai! La multi ani Mirela!

    RăspundețiȘtergere
  4. Mirela14 septembrie 2010 la 15:51

    Multumesc din suflet, Ilinca!
    Vorbele tale imi prind tare bine in aceasta perioada.

    RăspundețiȘtergere
  5. ana maria15 septembrie 2010 la 16:38

    Drga mea, a fost ziua ta? Nici nu pot sa cred ca nu am stiut... In vara te-ai jucat spunand ca "azi e ziua mea" si am ramas ca ziua ta a fost.
    Primeste urarile mele de bine si sanatate, chiar daca mai tarziu. Sunt din suflet.

    RăspundețiȘtergere
  6. Mirela15 septembrie 2010 la 16:50

    Multumesc, Ana Maria!
    Da, ai dreptate, la un moment dat aveam la semnatura "in fiecare zi e ziua mea". Deh, starea mea de spirit ... :))

    RăspundețiȘtergere
  7. Elisa6 octombrie 2010 la 16:57

    Niciodata nu-i prea tarziu sa spui celor dragi LA MULTI ANI CU SANATATE!Te imbratisez :)

    RăspundețiȘtergere
  8. Mirela6 octombrie 2010 la 20:29

    Saru'mana, Elisa!

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Topcit cu cir de mămăligă

Deci asta e o mâncare pe care o ador, în special vara, când ajung câteva zile la ţară, la ai mei. Îmi aminteşte iremediabil de vremurile copilăriei, mă reîntoarce la matcă, îmi dă sentimentul de apartenenţă la neam şi ţară. Sunt o tradiţionalistă şi nu mă sfiiesc s-o recunosc! Prefer să fie gătită de mama, motiv pentru care o includ tot în categoria "comori din bucătăria mamei", chiar dacă e făcută în colaborare cu tata, ca şi încă vreo două-trei chestii de astea "din popor". Acum îmi dau seama că trebui să-i pozez pe autori, însă ca dovadă nu am decât o farfurie cu mâncare! Topcit cu cir  Ingrediente: 2-3 cepe mărişoare brânză un pic de ulei mărar cir de la mămăligă (zeama sau fiertură de mălai cu apă) Preparare: se căleşte ceapa până se înmoaie, fără a se arde defel se adaugă brânza frământată se lungeşte cu cir se sărează, după gust se înverzeşte cu mărar proaspăt sau congelat.
3 comentarii
Citiți mai multe

Găluşte cu păsat

Din ciclul comorilor de aur ale bunicilor, prestate de mama mea: Găluşte cu păsat La ţară se cheamă găluşte, şi sunt mai mari decât sarmalele cu carne, deşi la noi în Ardeal, se fac mari toate! Ingrediente: 5-6 cepe mari 300-350 g păsat 100 g orez slăninuţă, jumeri 2-3 linguri untură de porc afumătură moare varza acră condimente: sare, piper, delikat cimbru uscat Preparare: Ceapa tăiată solzişori se căleşte în untură. Păsatul foarte bine spălat, în câteva ape, până când aceasta rămâne curată, la fel şi orezul, se adaugă peste ceapă. Se adaugă cimbrul şi se condimenteză. Se pune apă şi se lasă să fiarbă 25-30 minute. Se aleg frunze de varză mari,  pregătite ca pentru sarmale (nervura principală îndepărtată). Se aşează umplutura şi se completează cu o jumară / bucăţică de slăninuţă şi se împachetează la fel ca sarmalele obişnuite. Se fierb cu afumătură, în apă + moare (zeamă de varză) la foc mic 4-5 ore. Se servesc fierbinţi.
4 comentarii
Citiți mai multe

Sirop din muguri de jneapăn

Dumnezeu mă iubește, simt asta în fiecare zi a vieții mele... Nu am făcut sirop din conuri și/sau muguri de brad de mulți ani, din vremea când copiii erau mici. Anul acesta însă, mi-am propus să-l prepar; atâta doar că până am verbalizat, a trecut sezonul. Eram convinsă că am pierdut și ultima șansă, când cineva mi-a oferit muguri de jneapăn, culeși de la munte... Mirosul lor mi-a adus toată pădurea și tot muntele în bucătărie, de-acolo a evadat pe terasă, și apoi în toată curtea... Mi-au adus în minte vacanțele copilărei, petrecute într-un sat de munte, la bunicii materni, când mergeam la fân, trecând prin păduri de conifere umbroase și amețitor de mirositoare... Fiecare picătură din siropul obținut îmi pare aur curat... Sunt fericită pentru că mi-am împlinit un vis! Rețeta: - conuri sau muguri de brad, molid sau alte conifere - apă - zahăr: 1 kg/l de lichid rezultat - lămâie Preparare: Se spală mugurii/conurile și se pun la fiert, într-o cratiță, cu apă care ...
Trimiteți un comentariu
Citiți mai multe