Despre familie

Într-una din serile trecute, David, ajutându-mă să pregătesc cina, m-a întrebat, aşa, în treacăt, despre intenţia mea de-a pregăti o cină romantică pentru Ziua Îndrăgostiţilor. Într-o existenţă la foc automat, am tresărit şi-am calculat rapid: e taman marţi, zi mai mult dcât plină, zi lungă, cu ore precise, cu prezenţa mea absolut necesară în două-trei locuri concomitent, şi-am spus că mi-e imposibil. Am sesizat o licărire în ochii lui şi am realizat că i-a venit o idee! De la idee şi până la faptă, e deseori o cale foarte lungă, însă băieţii noştri, au pus totul la cale, pe muţeşte, iar în seara aceasta, ne-au expediat sus, urmând ca ei să ne cheme când va veni timpul...

Surprinza a fost cât de poate de frumoasă, un gest sensibil, pornit din sufletele copiilor noştri, emoţionant şi plin de bucurie: de la muzică, la lumânări, flori şi menu, la bucatele propriu-zise, de la ţinuta lor: cămaşă şi pantalon din stofă (mă rog, unii cam scurţi, n-am făcut decât poze bust! ;)) 

Dacă aş putea să opresc câte-o clipă şi s-o retrăiesc, nu doar mental, cu siguranţă seara aceasta aş străbate-o la nesfârşit, într-o sublimă repetare...

Sub sloganul: "La noi, îndrăgostiţii nu au doar fluturi în stomac!", am primit menu-ul personalizat, cu felurile pregătite: spaghete şi piure de castane cu frişcă. Preţurile... în săruturi! :)))

Lipsesc pozele indecente! ;)))