Gradina de legume 2012 start si continuare

După cum spuneam, într-o postare mai veche , anul acesta încercăm cultura în straturi înalte.
Dan a confecţionat 4 astfel de "lădiţe", cu dimensiuni de 4/1.

De semănat, am semănat primăvara aceasta pe 30 aprilie ridichi (roşii, albe, negre) salată, praz, morcovi (2 varietăţi) şi arpagicul.
După aproape două săptămâni, ne lăudăm cu plăntuţe tinere de ridichi şi salată:

Şi-a scos căpşorul şi ceapa:

Primele observaţii:
- nu am cernut pământul, am adăugat un pic de compost, deşi nu e complet maturat, şi ne-am trezit cu nişte găuri de coropişniţă... de toată frumuseţea!!!

Adaug aici cateva limk-uri spre blogul lui Vasi, utile pentru agricultura eco. Promit sa le pun in practica, urzici am in nestire, tataneasa idem, iar coada calului in ... delir.
http://vasi-gioni.blogspot.com/2011/06/cum-se-prepara-ceaiul-de-parul-porcului.html
http://vasi-gioni.blogspot.com/2011/05/cum-se-prepara-maceratul-de-urzica.html

Mai notez ceva, tot pentru a fixa ideea: dupa ce fructifica dragutii capsuni, pierduti in jungla de pir, transform coltul acela al gradinii in lasagna! Tot de la Vasi am "furat" ideea!
-----------------------------------------------------------------------------------------------------
După "ani şi ani" m-am întors, mai precis spre final de august şi încerc să reconstitui parcursul grădinii.
Primăvara a fost destul de ok, cam scăzute temperaturile, dar a mai şi plouat. Oricum, ridichile au avut parte de porţia zilnică de apă, au fost crocante şi suculente.
18 mai:

3 iunie:
 prima recolta! Ridichile albe mi s-au părut grozave, cred că vom pune mai multe anul viitor!

Încerc o reconstituire a grădinii, din memorie, pe baza comentariilor și a fotografiilor găsite în PC.
Vara trecută a fost fierbinte, mai întâi la propriu - o caniculă continuă, arșiță, mai precis, cu o lipsă completă a precipitațiilor pe parcursul lunilor iunie, iulie, august, septembrie, iar mai apoi la figurat - absolvirea și examenele lui Andi, timpul pe care i l-am dedicat în întregime, mulțumim lui Dumnezeu că rezultatele au fost pe măsura așteptărilor. De aceea, nu am avut timp pe care să-l aloc grădinii, sau timpul disponibil n-a fost la momentul oportun. 
În fine, ceapa a fost îngrozitor de măruntă, îmi vine să plâng de fiecare dată când trebuie să gătesc, căci e treabă migăloasă rău! Nu m-am ostenit să o împletesc, a rămas așa dezordonată. E adevărat că încă mai am din recolta proprie, doar cea pentru zacuscă am cumpărat-o din piață, căci aș fi cedat psihic să curăț atâtea kilograme într-o singură tranșă, iar în iarnă a mai adus mama de la țară.

Fasolea s-a făcut într-o singură tură, am cules-o și am pus-o la congelator opărită.
Castraveții au fost cea mai mare dezamăgire. Cred că startul a fost prost, și anume însămânțatul, de regulă puneam 4 plicuri cu semințe, acum i-a pus Dan și-am observat în mijlocul verii că a făcut economie, erau și foarte rari și-am și rămas cu semințe aiurea.  Absolut incredibil, dar nu am reușit să pun la murat decât 4 borcane mari și 2 mici, față de 10-12 mari câte puneam înainte. În plus, pentru prima dată în viața mea de gospodină, s-au stricat toți! 
Roșiile s-au făcut bine, însă și aici am dat-o în bară prin faptul că cele mai multe au fost soiul acela foarte mari și crețe ”de la țară” cum le zic eu. Aș fi preferat să fie din cele ciorchine, dar tata a cam amestecat semințele și am nimerit din acelea mari. Din fericire, am avut câteva fire de roșii cherry, care mi-au îndulcit finalul verii.

Ardeii iuți au fost printre puținii care au făcut o figură frumoasă:

Morcovilor le-a mers inițial bine, apoi s-au uscat crestele, iar ei s-au deshidratat în pământ.
Nu cedez, însă mi-aș dori ca anul viitor să mă pot ocupa de grădină; sunt circumspectă, căci operația mi-a redus mult din mobilitate...

Imagini găsite în laptop, pivnița la începutul verii... Păcat că nu am fost consecventă, să o pozez la începutul toamnei... Acum, în plină iarnă, n-a mai rămas cine știe ce...