Gradina & Bucataria Mirelei

Am face orice pentru a păstra vara și-a readuce zilele însorite și parfumate, dar pentru că ne este peste putință, o punem la borcan, sub formă de dulcețuri și compoturi sau o turnăm în sticle fierbinți, sub formă de siropuri. Ambalăm vara, o etichetăm și-o depozităm, dar mai presus de toate, păstrăm bucuria unor zile, aroma și culoarea unor ceasuri din cel mai frumos anotimp! Parfumul socului ne umple terasa vreme de câteva  zile sau de 1-2 săptămâni, în funcție de cât de caldă e perioada în care înflorește, creează perdeaua verde spre vecini, iar mai târziu, în toamnă, se umple de fructele sale colorate, pe care le consumă păsările, reușind să înnegrească tot ce le iese în cale. După ce am făcut socată de 3-4 ori, m-am gândit să fac și niște sirop, pentru la toamnă. Ingrediente: - 20 flori de soc - 1-1,2 l - 1 kg zahăr - 1/2 lămâie Preparare: Punem apa la fiert, adăugăm florile de soc, verificate să nu aibă insecte (nu este obligatoriu să fie spălate, dacă sunt...

În urmă cu câțiva ani, am primit de la o doamnă-vecină, flori de trandafir ( Rosa damascena ) pentru dulceață. Fiind extrem de ocupată-perioada examenelor- mi-a trecut prin cap c-aș putea să usuc petalele pentru ceai. Întradevăr, gustul este inegalabil, fin, suav. Am încercat și varianta în amestec cu salcâm, este excepțional! Apoi, am primit și o rădăcină, între timp, a devenit o tufă care produce suficient de multe flori pentru necesarul familiei. Se pare că vara aceasta este vara siropurilor, căci a dulcețurilor pare că nu (prea mai) este nevoie, copiii nu mănâncă, dar întreabă de siropuri. Ingrediente: - 100 g petale de trandafir de dulceață (curățate, se recomandă tăierea bazei petelelor-partea albă) - 1 lâmâie - 500 g zahăr - 500-600 ml apă Preparare: - Se pune apa la fiert, se adaugă petalele de trandafiri și lămâia tăiată felii; se fierb 10-15 minute. Se acoperă și se lasă așa, vreo 30 minute. - Se strecoară, iar în lichidul obținut adăugăm zahărul; fierbem 25-30 ...

Una din plantele copilăriei mele, ale cărei flori  tinere verzui, dar mai cu seamă cele mature, galbene strălucitoare în soarele de început de vară, le admiram și le rupeam, desigur, fără a ști pe vremea aceea că sunt ocrotite... Micii bulgărași de aur, pe care noi îi asemănam cu niște trandafirați mititei, îi întâlneam pe malul Mureșului, când mergeam la pescuit cu tatăl meu, dar și la Bilbor, prin fânațelesmălțuite cu preafrumoase flori multicolore. Începutul acestei veri mi i-a adus din nou în atenție, după mulți-mulți ani, mai întâi printr-o fotografie, zărită undeva, iar mai apoi pe viu, de pe tărâmul satului-minune Bilbor. Plantă perenă, din familia Ranunculacee, are o înălțime de până la 100 cm, frunze verde-închis, trifide. Floarea mare, globuloasă, este alcătuită din numeroase sepale petaloide (10-12), de culoare galbenă, cu irizații verzi, la exteriorul petalelor mai mici și mai înguste, 

Terasa, loc de inspirație, de contemplație, de muncă, de odihnă și de relaxare... Masa de lucru, în diverse ipostaze: Pâinica cea de toate zilele, reeditată continuu... Socata, în ture consecutive, până când se trec florile de soc...

Dumnezeu mă iubește, simt asta în fiecare zi a vieții mele... Nu am făcut sirop din conuri și/sau muguri de brad de mulți ani, din vremea când copiii erau mici. Anul acesta însă, mi-am propus să-l prepar; atâta doar că până am verbalizat, a trecut sezonul. Eram convinsă că am pierdut și ultima șansă, când cineva mi-a oferit muguri de jneapăn, culeși de la munte... Mirosul lor mi-a adus toată pădurea și tot muntele în bucătărie, de-acolo a evadat pe terasă, și apoi în toată curtea... Mi-au adus în minte vacanțele copilărei, petrecute într-un sat de munte, la bunicii materni, când mergeam la fân, trecând prin păduri de conifere umbroase și amețitor de mirositoare... Fiecare picătură din siropul obținut îmi pare aur curat... Sunt fericită pentru că mi-am împlinit un vis! Rețeta: - conuri sau muguri de brad, molid sau alte conifere - apă - zahăr: 1 kg/l de lichid rezultat - lămâie Preparare: Se spală mugurii/conurile și se pun la fiert, într-o cratiță, cu apă care ...

Prima oară am participat la acest pelerinaj religios în urmă cu doi ani, atunci când David urma să aibă cele mai importante examene, ori poate atunci când a rânduit Bunul Dumnezeu că trebuie să ajung! Mi-a plăcut atât de mult... o cale de 9 km, pe un drum forestier, șerpuind prin pădure, cu opriri la troițe, cu rugăciune, închinare, mir, cu candele aprinse și batiste, prosoape sau flori, lăsate de credincioși la fiecare cruce... De când mă știu, două sunt modalitățile care reușesc să mă echilibreze: biserica și pădurea. Nici nu mi-am imaginat cât de fericit pot fi ele îmbinate în acest pelerinaj prețios și binefăcător. Mi-am propus să merg de fiecare dată, cu drag și bucurie; m-am ținut de promisiune anul trecut, însă anul acesta, cu pandemia și toate restricțiile, nu am reușit să-mi respect cuvântul. Totuși, în Duminica Tuturor Sfinților, am pornit la drum, ne-am umplut sufletul de bucurie, am oprit la fiecare troiță., am aprins candele, ne-am rugat și ne-am bucurat de imensa...

Prima dată am făcut această rețetă, acum 8 ani... Când au trecut? Acum, dacă tot am făcut ceva rezerve prin martie, am zis că voi transforma cele 3-4 kg de făină în câteva pâinici gustoase. Ingrediente: 500 g făină albă 000 340 ml apă călduță 1 plic de drojdie uscată (sau 13 g drojdie proaspătă) 2 lingurițe sare 1 1/2 lingurițe zahăr 2-3 linguri ulei de măsline Preparare: 1. Făina cernută, se amestecă cu drojdia uscată; se adaugă sarea, zahărul, apa călduță; dacă se folosește drojdie proaspătă, se dizolvă în apă. Ingredientele se amestecă puțin cu o lingură și se lasă la frigider, pentru 24 de ore, într-un castron acoperit. 2. A doua zi, scoatem aluatul, lucrăm pe un planșeu bină înfăinat, la fel și mâinile; se răstoarnă aluatul, se face un dreptunghi, pe care îl împăturim în 3, pe lățime, apoi încă o dată, pe lungime (tot în 3). Lăsăm aluatul la ohihnă, circa 30 minute, pe un ștergar de bucătărie, cu împăturitura în jos. Încingem cuptorul la max...